Încă de luni, a doua zi după alegerile parlamentare, cancelariile ambasadelor de la București au transmis către centralele diplomatice câteva mesaje simple:
– Liviu Dragnea, președintele partidului de pe primul loc, PSD, își dorește să fie premier, deși nu o spune cu subiect și predicat, încercând să evite atacurile fundamentate ale președintelui Iohannis, care-i contestă pesedistului integritatea;
– Dragnea nu are nici un fel de experiență diplomatică și ca om de stat nu poate fi, practic, evaluat, decât în măsura în care mandatul său de la ministru la Dezvoltare poate fi relevant pentru un eventual mandat de premier (adică mai deloc);
– șeful PSD are o condamnare de doi ani de închisoare cu suspendare și încă un dosar pe rol; o nouă condamnare l-ar trimite pe Dragnea în închisoare direct de la Palatul Victoria, dacă liderul social-democraților s-ar instala la Guvern;
– oricât de mult sau de puțin timp ar ocupa scaunul de premier, Dragnea ar avea un mandat ilegitim în raport cu omologii săi fără antecendente penale și, în general, cu mediul diplomatic, întrucât nu poate prezenta garanții de stabilitate (vezi punctul anterior);
– o nouă condamnare a premierului Dragnea ar arunca România în haos politic și instituțional: partidele ar declanșa o luptă crâncenă pentru preluarea puterii executive, instituțiile de stat (populate, majoritar, cu oameni de partid) s-ar bloca, proiecte esențiale pentru România ar fi oprite sau întârziate, administrația ar fi gripată;
– singurul scenariu pozitiv pentru România cu PSD la guvernare este fără Dragnea premier;
– dacă PSD insistă ca Dragnea să fie premier și nu sesizează pericolul instabilității majore, România are nevoie de un premier susținut de o majoritate constituită de toate celelalte partide în afară de PSD.
