După ce Adrian Năstase va ajunge în Penitenciarul Rahova- căci soarta fostului premier nu poate avea alt deznodământ logic- după ce se va potoli toată isteria din jurul subiectului iar presa şi opinia publică îşi vor relua preocupările obişnuite, va trebui să tragem linie şi ne întrebăm serios: cu ce ne-am ales totuşi din cazul Năstase?
Chiar dacă au fost amestecate intenţionat, atât de politicieni cât şi de mulţi dintre aşa-zişii formatori de opinie, în realitate există două subiecte complet diferite: primul-condamnarea la închisoare a fostului premier, după o anchetă şi un proces foarte complicate care au durat opt ani, şi al doilea-evenimentele, încă neclare, care au avut loc în locuinţa acestuia după ce poliţiştii au intrat pentru a-l conduce la închisoare. Deşi primul subiect este incomparabil mai important pentru evoluţia imediată a României, acesta are toate şansele să fie acoperit de tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase. Cum se întâmplă întotdeauna, spectacolul captează toată atenţia, în timp ce lucrurile care ne influenţează decisiv vieţile defilează prin faţa ochilor noştri fără ca nici măcar să le vedem.
Condamnarea lui Adrian Năstase poate însemna un prim indiciu important că judecătorii nu se mai tem de oamenii politici. Că nici un politician, indiferent cât este de influent sau bogat, nu poate face orice în această ţară fără să se teamă că va trebui să dea socoteală. Acum, aici, ar trebui să ridicăm întrebări de genul: ce i-a incurajat pe cei cinci judecători să adopte în unanimitate o hotărâre cu o asemenea semnificaţie? De ce bat câmpii, sau chiar manipulează cu intenţie, cei care rezumă toată povestea doar la clişeul rivalităţii Băsescu-Năstase? Câte şanse sunt să se repete asemenea verdicte şi în alte cazuri de politicieni judecaţi pentru fapte de corupţie?
Societatea românească are nevoie să afle cât mai repede răspunsuri la astfel de întrebări. O dezbatere despre independenţa justiţiei din acest moment, plecând de la cazul Năstase, ar putea semăna în inimile milioanelor de români, dezgustaţi de ultimii 22 de ani de hoţie la nivel înalt, ceva ce nu a existat probabil niciodată. Şi anume încredere. Este o încredere absolut necesară tututor românilor, atât celor care, spre exemplu, mai cred în Traian Băsescu cât şi celor care-l urăsc, atât celor care se uită seara la B1, cât şi celor care se uită la Antena 3. Dacă justiţia este într-adevăr independentă, cu aceeaşi măsură ar putea fi judecat şi Traian Băsescu dacă, după ce-şi va pierde imunitatea, va fi anchetat pentru săvârşirea vreunei infracţiuni, nu?
În locul acestui subiect care ar fi trebuit să unească societatea românească, am ajuns acum mai dezbinaţi ca oricând. Două tabere care se urăsc de moarte- formate atât din politicieni, ziarişti sau reprezentanţi ai societăţii civile- discută despre tentativa de sinucidere a fostului premier cu o ură şi patimă cum nu s-a mai întâmplat probabil de la alegerile prezidenţiale din 2009.
Într-un fel, s-ar putea spune că, prin gestul său, Adrian Năstase şi-a atins scopul. În loc să intre în istorie, aşa cum merita cu vârf şi îndesat, ca primul premier român condamnat pentru corupţie ar putea rămâne doar primul premier care a vrut să se sinucidă. În loc să ajungă politicianul corupt care a coalizat toată societata împotriva sa ar putea deveni doar politicianul care a dezbinat-o cel mai tare.
Ca o ironie, se pare că există totuşi cineva care a înţeles adevărata ştire din cazul Năstase. Acela este Dan Voiculescu, care luni şi-a dat demisia din funcţia de senator tocmai pentru ca dosarul său de corupţie să nu ajungă pe mâinile judecătorilor de la Înalta Curte. Decizia în cazul Năstase ar părea un precedent mult prea periculos ca să merite riscul!
Citeşte şi Ce condiţii îl aşteaptă pe Adrian Năstase la Rahova? Interviu cu directorul Penitenciarului Rahova
