Acum aproape patru ani, ştirile PRO TV prezentau un caz cutremurător.
O femeie din Bistriţa a fost acuzată de furt şi condamnată la închisoare pentru sustragerea unui sac de cartofi. Avea deja în creştere trei copii, iar ea şi soţul abia le asigurau acestora hrana.
Când nu s-au mai descurcat nicicum, bărbatul a furat respectivul sac de cartofi, dar vina a fost luată asupra sa de nevastă pentru a scăpa mai uşor de rigorile legii, dat fiind că era mamă.
Tânăra a făcut totuşi două săptămâni de închisoare, din 365 de zile cât hotărâseră judecătorii. Redau aici un scurt pasaj din ştirea dată de PRO TV, un pasaj elocvent pentru amploarea pe care a luat-o drama după ce oamenii s-au văzut cu cartofii în farfuriile copiilor: „Apoi, ca să nu mai fie dusă iar la puşcărie, Irina Lungu a rămas gravidă de trei ori la rând. Între timp, a făcut memorii peste memorii, în care îşi explica situaţia şi cerea îndurare. Vineri, a aflat că nu mai are de ce să îi fie teamă pentru că a fost graţiată.”
Nu ţin aici o pledoarie în favoarea hoţului care, vorbă lungă în popor, fură o găină sau un sac de cartofi. Legea este lege pentru toţi, iar excepţiile prevăzute acoperă toată paleta de cazuri, inclusiv cele cu iz social, după cum s-a văzut şi din deznodământul speţei prezentate mai sus.
Dar, prin comparaţie, nu poţi să nu remarci încă o dată ce josnic este caracterul fostului premier.
Cât de lipsită de ruşine şi de seamăn este dramoleta la care Adrian Năstase, familia sa, politcienii prieteni şi presa de casă recurg zilele astea pentru a mai spăla din zoaiele în care liderul PSD s-a băgat singur, mânat fiind de lăcomie şi simţul mereu excitat al parvenirii!
A cui dramă o fi fost mai mare? A amărâtei Irina din Bistriţa, care a ajuns la o aşa disperare încât să pună în oală lucruri de furat şi să rămână apoi de trei ori însărcinată doar ca să nu facă puşcărie şi să-şi lase singuri ceilalţi trei copii, copii care la vârste fragede fiind ştiu pe de rost tot alfabetul foamei?
Sau drama lui Adrian Năstase, care după ce şi-a privatizat influenţa politică şi a pus-o cu aroganţă în slujba bunăstării sale şi a familiei trebuie acum să meargă la închisoare?
E drept, profesorul, prim-ministrul, preşedintele de partid, îndrumătorul de doctorate, cititul şi împătimitul de artă Adrian Năstase nu va găsi termopane şi biblioteci cu cărţi legate în piele, ci gratii; nu va mai fi şef de partid sau de guvern, ci cel mult de celulă; şi nu va mai avea ca interlocutori decât alţi deţinuţi.
Deţinuţii sunt noii săi egali, oameni care poate se simt şi ei frustraţi că nu i-a sunat ministrul de Interne ca să-i întrebe, după ce au furat şi au fost condamnaţi la închisoare, cum îşi doresc oare să vină la penitenciar: pe jos, cu bicileta, cu taxi-ul sau escortaţi de poliţişti?
Celor cărora li se preling în continuare lacrimi când se gândesc la marea „dramă” a lui Adrian Năstase, le recomand să-şi facă un update la propriul sistem de operare a milei şi să mediteze comparativ la destinul familiei Lungu şi destinul familiei Năstase.
Deja faptul că oamenii aceia de la Bistriţa şi-au recunoscut fapta crează o distanţă cosmică între ei şi soţii Năstase.
Din fericire, demnitatea şi onoareea nu sunt prizonierele funcţiei, averii sau vreunui doctorat în ştiinţe juridice.
De aceea, oameni precum cei de la Bistriţa, deşi aflaţi într-o situaţie extremă, au ştiut măcar să treacă onorabil şi cu demnitate peste un episod care le-a făcut viaţa încă şi mai imposibilă.
Adrian Năstase, în schimb, deşi a primit tot ce a vrut de la viaţă, inclusiv acces nelimitat la resursele statului, a ridicat pe noi culmi mojicia şi a demonstrat fără tăgadă că alura sa de om de stat a fost în realitate o biată fantomă.
Dar, cum o năpastă nu vine niciodată singură (şi acum vorbesc despre România, nu despre bietul Năstase), pare-se că lipsa aceasta de onoare a fostului premier a făcut pui. Sau cel puţin un pui, pe actualul prim-ministru.
Ceea ce face Victor Ponta de când a fost acuzat de plagiat grosolan este, păstrând proporţiile, un fel de a te sinucide şi a te furişa de rigoarea legii prin cele mai întunecate unghere, à la Adrian Năstase.
Cu suspiciuni care au la bază însăşi confruntarea directă a tezei de doctorat semnată de Ponta cu textele-sursă şi cu numele nimicit în presa internaţională, deci perfect decredibilizat, actualul premier dă dovadă că a învăţat de la predecesorul său tot ce era de învăţat în materie de pus mâna pe ce nu e al său şi apoi tăvălit în piaţa publică pe post de victimă a răzbunării „băsiste”.
Aroganţi şi indiferenţi la interesul naţional, doi demnitari români, unul fost prim-ministru, celălalt actual, aduc propriei ţări cele mai grave deservicii.
Primul a fost condamnat la închisoare cu executare, demonstrându-se astfel că ţara a fost condusă în perioada 2000-2004 de un personaj corupt.
Dar, încă şi mai grav, un ditamai om de stat a pus în mişcare toate rotiţele SISTEMULUI pentru a se eschiva cât poate de la respectarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, anume executarea concretă a pedepsei.
Al doilea, premier în exerciţiu, face din repezentarea României la nivel înalt o joacă demnă de pisoii lui Ion Creangă, iar deficitul de credibilitate pe care îl asociază actului de guvernare creşte de la zi la zi.
Dacă vor continua în nota şi în cadenţa pe care şi-au impus-o, Adrian Năstase şi Victor Ponta au toate şansele să îi devină challangeri oficiali marelui gâde al imaginii României în lume, inegalabilul Ion Iliescu.
