1,8 kilograme de aur masiv- bijuterii şi spirale din aur galben- acestea sunt descoperirile autorităţilor germane, care l-au transformat pe fostul cancelar Gherhard Schroder în eroul arheologilor, după ce, împreună cu preşedintele rus Vladimir Putin a construit o conductă care să transporte gazul rusesc în Europa Occidentală.
Totuşi, în timpul săpăturilor, autorităţile au descoperit, în districtul Gessel din Saxonia Inferioară, 117 piese de aur, care au aproximativ 3.300 de ani şi provin din Asia centrală, informează publicaţia germană Der Spiegel, în ediţia electronică.
Pe de altă parte, mai mulţi arheologi se îndoiesc de provenienţa aurului, pentru că nu cred în existenţa unui comerţ global de acum 3.000 de ani.
Cum a ajuns aurul asiatic în Europa
Când, în luna februarie, ministrul Ştiinţei şi Culturii din landul Saxonia Inferioară, Johanna Wanka, a făcut publică descoperirea autorităţilor, se credea că aurul este de provenienţă europeană. Totuşi, testele efectuate la Universitatea din Hanovra au arătat că aurul provenea dintr-o mină din Asia centrală. „Filonul trebuie să fi fost creat în munţii din Kazahstan, Afganistan sau Uzbekistan, de-a lungul milioanelor de ani”, a explicat chimistul Robert Lehmann.
Practic, Saxonia Inferioară se poate considera posesoarea a ceea ce Wanka a calificat drept „descoperirea secolului”, conform Der Spiegel.
„Comercianţii călătoreau mii de kilometri în căutarea clienţilor cu dare de mână, iar 10.000 de kilometri nu reprezentau un drum atât de dificil pentru ei”, a arătat arheologul Henning Hassmann. El consideră că aurul descoperit în Gessel a fost purtat de caravane prin munţi, până în Valea Indusului, unde exista o cultură înfloritoare, care a rezistat până în jurul anilor 1.800 î. Hr. De acolo, marfa era îmbarcată pe vase către Mesopotamia şi, de acolo, ajungea pe ţărmurile fostelor ţinuturi ale triburilor germanice.
Ipoteza emisă de Lehmann este contestată de alţi arheologi, care susţin că cercetătorul este neexperimentat. Ernst Pernicka, un arheolog care se ocupă cu studiul proceselor metalurgice în Tubingen, susţine că concluziile chimistului sunt „pure speculaţii”, întrucât nu sunt suficiente date despre felul în care se făcea mineritul în Asia în antichitate. De asemenea, Lehmann ar fi putut compara tezaurul găsit în Gessel numai cu monedele de aur din Sciţia, care nu i-ar fi putut oferi suficiente date concludente. Şi un alt expert în cercetarea aurului, de la Universitatea Halle din estul ţării, Gregor Borg, consideră, la rândul lui, că teoria lui Lehmann nu este validă. Totuşi, chimistul îşi menţine ipoteza, notează publicaţia germană Der Spiegel.
Oricât ar părea de îndrăzneaţă ipoteza enunţată de Robert Lehmann, ar putea fi adevărată, remarcă publicaţia germană. Sunt suficiente dovezi care atestă că oamenii dezvoltaseră o formă de comerţ globalizat în urmă cu 3.000 de ani. Modelele de tronuri din Egiptul Antic au ajuns până în Suedia, iar scoicile din Marea Mediterană au fost folosite în ornamente din Bavaria. Metalele preţioase- staniul, cuprul, aurul şi argintul- erau comercializate deseori la mii de kilometri distanţă de locul de unde erau extrase. De exemplu, chiar şi Otzi, omul gheţurilor din Alpi, era, cel mai probabil, un comerciant de aur şi ardezie, care a fost omorât pentru marfa lui.
De asemenea, descoperirile recente ne arată că chiar existau reţele comerciale şi în urmă cu câteva mii de ani înaintea erei noastre. O centură din aur masiv din Munţii Altai a fost descoperită în bazinul lacului Aral (Mării Albastre). O mină preistorică, cea mai mare din regiunea Caucazului, a fost descoperită recent în Armenia.
Chimistul Robert Lehmann nu renunţă: el a declarat că îi va invita pe criticii lui în 13 iulie, la o întâlnire cu uşile închise, unde le va explica argumentele pe care îşi susţine teoria, mai notează Der Spiegel.
