”Eu nu sunt plătit din bani publici”, îmi spunea unul dintre viceprimarii din Constanța, într-o discuție în care încercam să-i obțin numărul de telefon. Afirmație halucinantă. Cum să-l convingi pe un om că negrul este negru? Evident, nici telefon de la muncă nu avea, ci numai unul privat. Cu sute de mii de euro împrumutați unor colegi de partid, cu afaceri înfloritoare, tânăr, acesta a preferat să se angajeze la stat, pe un salariu mizerabil, în comparație cu veniturile firmelor sale.
Constanța nu are un serviciu de ecarisaj de mai bine de un an. Primarul a lăsat să se înțeleagă că acest lucru s-a întâmplat pentru că o parte din constănțeni s-ar fi opus modului de funcționare a serviciului și ar fi preferat alte condiții pentru maidanezi, nu cele din centrul unde erau strânși. Despre ce parte de constănțeni vorbim nu știe nimeni. Au existat câteva persoane, probabil că le putem număra pe degete, care spuneau că nu doresc eutanasierea câinilor, conform legii. Nimeni nu dorește, probabil, eutanasierea gratuită. Cert este că vocea lor pare să fi fost ascultată. Constanța este acum un oraș în care părinților le este frică să-și mai lase copiii afară pentru a nu fi sfâșiați de câini. Eu îmi aduc aminte și acum de Valentina Țigănuș, fetița de nici 10 ani care a fost omorâtă de câinii fără stăpân. Polițiștii au fost îngroziți. Nu mai văzuseră niciodată fața unui copil smulsă de colții animalelor.
Același primar al Constanței, care dă vina pe o mână de oameni pentru proasta gestionarea (de fapt, pentru ne-gestionarea) serviciului de ecarisaj, nu ține seama de vocea multor contribuabili care cer lucruri normale: siguranță pe stradă, străzi asfaltate, iluminat public, etc. Vom avea, anul acesta beculețe aprinse și de Paște, dar zeci de străzi vor fi în continuare ulițe nenorocite, pline de noroi. Cerșetorii sunt și vor fi în aceleași intersecții, pentru că cei opt polițiști locali care sunt însărcinați cu liniște și ordinea publică nu fac față. Opt, da, ați citit bine, pentru un oraș cu aproape 300.000 de locuitori și cu mulți turiști vara.
Dacă vrei să schimbi ceva, ca cetățean simplu, singura modalitate este să le spui celor care te conduc păsul. O audiență la primarul Constanței sau la unul din viceprimari se obține după ce urmezi circa opt pași, care durează câteva luni, în mod normal.
Dacă mă uit spre București, văd un primar care dorește înființarea de societăți comerciale în cadrul primăriei care să gestioneze tot felul de activități comerciale. Firmă de taxi, de exemplu. Îmi aduc aminte că în Constanța lucrările de asfaltare/reparații pe domeniul public au loc de către o societate comercială a Consiliului Local, al cărui director e cercetat de DNA pentru un tun fabulos. Nu se fac licitații, pentru ca, vezi Doamne, să nu cumva să fie blocată procedura prea mult (deși avem străzi neasfaltate de mai bine de un deceniu). Cât despre calitatea lucrărilor, în atari condiții, mai bine nu vorbim.
Primarii români au reflexe comuniste. Unii dintre ei nu-și dau seama că sunt plătiți din bani publici, că sunt, adică, angajații noștri. Alții îi ascultă pe oameni numai în anumite cazuri, discreționar, dar când sunt probleme reale de rezolvat întorc spatele, invocă motive numai de ei știute. În alte cazuri, primarii își doresc centralizare, nu externalizare, cu toate riscurile asumate. Riscuri pentru cetățeni, nu pentru ei.
Citeam, destul de recent, un articol despre un primar din Japonia care își publica tot programul pe site-ul instituției, toate întâlnirile pe care le avea în timpul orelor de program. Mai publica și toate cheltuielile primăriei, într-un mod brutal de transparent: cât, când și către cine. Dacă la o întâlnire de afaceri municipalitatea plătea pentru o apă și o prăjitură, lucrurile acestea apăreau pe site. Ca și, de altfel, facturile care avea la bază contracte de milioane de euro. Există și în România, la unele companii de stat, un grad similar de transparență. Se publică pe paginile de internet așa-numitul ROGOP – Registrul Operațiunilor Generatoare de Obligații de Plată, în care apar toate plățile făcute, către cine, când, etc. Din păcate, primarii din România nu respectă – mulți dintre ei – legea administrației publice, care le cere să depună un raport anual de activitate. Dacă le-am cere un grad de transparență ca cel de mai sus, s-ar simți probabil ca atunci când te trezești dezbrăcat în mijlocul unei mulțimi. Dacă nu au nimic de ascuns, aștept însă să văd pe site programul detaliat zilnic și un fișier ROGOP lunar.
