Când am atras atenţia într-un editorial asupra înclinaţiilor fasciste ale liderilor PSD şi ale lui Victor Ponta în special, nu ne imaginam că aceşti oameni vor merge până acolo încât să nege Holocaustul. Luni seara, purtătorul de cuvânt al PSD, Dan Şova, a trecut şi acest prag. Prin Dan Şova, PSD îşi dezvăluie adevărata faţă (naţional) socialistă.
Imaginea lui Dan Şova, proaspăt purtător de cuvânt al PSD, era aceea a unui mic dar relativ benign zbir de partid. Insuportabil de arogant şi teribil de prost crescut, capabil de mărunte gesturi dictatoriale cum a fost, de exemplu, penibila execuţie a lui Mircea Geoană, ce-i drept, dar nu mai mult de atât. Luni seara, însă, la Money Channel, domnul Şova ne-a arătat un portret cu mult mai sinistru. Domnul avocat care, împreună cu Victor Ponta a prestat cam 25 de ore pe zi pentru termocentralele de la Turceni şi Rovinari, a declarat că în România nu a existat Holocaust şi că la Iaşi, în timpul pogromului, nu ar fi fost ucişi decât 24 de evrei! Afirmaţiile lui Şova trădează o impardonabilă ignoranţă în privinţa istoriei naţionale şi un provincialism cultural deplorabil – o vizită la Muzeul Holocaustului de la Washington sau la instituţiile similare din Germania sau Israel ar trebui să fie suficiente pentru a-i risipi lui Şova convingerile dacă mărturiile şi documentele româneşti nu îl conving că Holocaustul a fost cât se poate de real în România – dar nu aceste trăsături sunt cele mai grave. Cel mai grav este că ele scot la iveală o oribilă dimensiune totalitară care pare să domine structura mentală a liderilor PSD şi PNL.
Cu aproximativ un an în urmă atrăgeam atenţia că domnii Ponta, Antonescu şi Voiculescu încearcă să îndrepte ţara spre un regim fascist. Drept argumente ofeream tentativele sistematice de suprimare a independenţei Justiţiei, tentativele de suprimare a libertăţii presei prin mogulizarea la fel de sistematică a mass-media româneşti, opţiunea evidentă pentru o economie de tip corporatist iniţiată de însuşi Adrian Năstase şi demagogia xenofobă. De atunci, Victor Ponta a recedivat în mai multe rânduri în care a insistat să îşi numească adversarii politici „duşmani” şi să le nege acestor duşmani nu numai legitimitatea politică dar însăşi apartenenţa la naţiunea română. Când afirmi că Boc sau Băsescu nu sunt români, acesta nu mai este un atac politic legitim, este o probă a unei gândiri naţionaliste totalitare periculoase. În ceea ce îl priveşte pe Crin Antonescu, derapajele sale dictatoriale şi intoleranţa sunt spectacole cotidiene uşor de urmărit la tribuna contrarevoluţiei româneşti, Antena 3.
Acest fascism latent, bine disimulat până acum, a răbufnit luni la lumină în modul cel mai scabros prin vocea lui Dan Şova care a exprimat explicit o poziţie de un anti-semitism inacceptabil oriunde în lumea civilizată. Opinia lui Şova nu este nici singulară nici întâmplătoare. Şova nu a fost numit purtător de cuvânt al PSD numai pentru că este unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Ponta ci şi pentru că împărtăşeşte aceleaşi convingeri şi valori cu acesta. În consecinţă, problema cea mai gravă nu este că Şova este pasibil de închisoare conform legii 107/2006, care incriminează negarea Holocaustului, ci că întregul sistem de valori al socialiştilor români este viciat de convingeri naţionaliste şi totalitare.
Când purtătorul de cuvânt al socialiştilor exprimă poziţii antisemite, atunci cuvântul socialist se dovedeşte a fi, în realitate, naţional-socialist.
