Anul trecut, ornitologii au redescoperit pe cerul României zăganul, o specie de vultur considerată dispărută de mai bine de 80 de ani. Cu trei ani înaintea acestei descoperiri, antreprenorii Alexandru Geamănu (foto) și Laurențiu Bănescu dădeau numele zăganului unui business cu multă spumă.
„Băiete! două mari…“ Că e de unde. Numai între 1990 și 1995, în România s-au deschis peste o sută de berării noi. Era o afacere sigură. Piața cerea bere. „În anii ’90, berea se vindea relativ ușor. Nu trebuia să faci reclamă. Piața era în creștere“, își amintește Vifor Verșescu, președinte al Patronatului Societăților Independente Producătoare de Bere din România. Asta a făcut ca în acea perioadă să apară zeci de sortimente de bere locală. Însă așa cum au apărut au și dispărut, odată cu intrarea multinaționalelor în industria locală a berii, companii care după 2000, au reușit să acapareze aproape întreaga piață.
Așa se face că producătorii locali au devenit inexistenți. Berăriile deschise la începutul anilor ’90 au falimentat una după alta. Marile consorții au cumpărat cele mai profitabile fabrici de pe piață, cele care mergeau în pierdere au fost închise, iar cei care au rămas în competiție la un moment dat nu au mai putut face față concurenței.
Lucrurile aveau să se schimbe însă după 2010, când au reînceput să apară mici producători locali care au deschis microberării cu unități proprii de producție, după modelele german și american. E adevărat, în momentul de față aceștia nu reprezintă nici măcar 1% dintr-o piață a berii estimată în 2015 (ultimul an pentru care există cifre oficiale) la 15,8 milioane de hectolitri de bere. Dar chiar și așa, prezența lor nu a rămas nedegustată. Dimpotrivă.
