Doctorul Ioana Cezara Bianchi este unul dintre specialiştii din sistemul de sănătate care au fost implicaţi în elaborarea măsurilor de reformă sanitară. În primăvara anului trecut, după mai mulţi ani de experienţă în sistemul francez, unde a lucrat ca şi consultant pe strategie sanitară, Ioana Bianchi a primit propunerea de a veni pe postul de consilier la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Astfel, a început să ofere consultanţă privind strategia sistemului de asigurări de sănătate. A luat-o întâi ca pe o provocare majoră în carieră, însă după un an petrecut în contact cu sistemul sanitar românesc, afirmă că „e unul dintre sistemele cel mai greu de reformat” din România.
R: Aţi lucrat pentru două societăţi importante de consultanţă şi management sanitar în Franţa. Cum aţi ajuns în Franţa şi ce aţi învăţat din experienţa de acolo?
I.B.: Am ajuns în Franţa cu o bursă a guvernului francez pentru un Master pe domeniul managementului sanitar. Apoi mi-am depus candidatura la mai multe societăţi de consultanţă franceze care aveau posturi libere. M-au contactat cei de la Centre National de l’Expertise Hospitaliere (CNEH), societate de prestigiu, care oferea consultanţă atât pentru spitalele publice, cât şi pentru cele private. În Franţa, spitalelele, publice şi private, încheie un contract pe mai mulţi ani cu autorităţile sanitare regionale. Pentru a putea încheia acest contracte, ele sunt obligate să elaboreze proiecte medicale şi să analizeze rezultatele proiectelor medicale precedente; în acest context, fiecare spital îşi identifică o arie deficitară, de exemplu problemele din blocurile operatorii, departamentele de urgenţă, ineficienţa serviciilor medicale, pe care trebuie să o îmbunătăţească. Pentru elaborarea proiectului medical, o mare parte dintre spitale, publice sau private, fac apel la societăţi de consultanţă, acestea răspund acestor cereri printr-un proiect, iar managerii de spital aleg cea mai convenabilă ofertă.
R: Care erau principalele probleme din sistemul sanitar francez?
I.B.: Problemele sistemului sanitar francez nu sunt atât de diferite faţă de cele din sistemul românesc. În principiu, este vorba despre utilizarea insuficient de performantă a resurselor (umane, materiale, de infrastructură) în furnizarea serviciilor de sănătate. De asemenea, sunt şi multe probleme care ţin de departamentele de urgenţă. Şi la ei, majoritatea grupurilor populationale vulnerabile merg să se trateze la Camera de Gardă, ocolind medicul de familie (in sistemul francez de asigurari „de stat”, pacientul plateste intai, si pe urma i se deconteaza, intr-un interval de vreo 2 saptamani, de catre casa de asigurari). Se produc aglomerări, cresc timpii de aşteptare, vin si mulţi oameni în vârstă şi cazuri sociale, iar departamentele de urgenţă se blochează.Până acum nu s-a găsit soluţia miracol pentru fluidizarea fluxului de pacienţi la urgenţă, dar fiecare spital, cu ajutorul consultanţilor, a identificat diverse îmbunătăţiri organizaţionale care pot fi aduse. Sunt şi probleme de utilizare ineficientă a finanţării ori probleme legate de resursele umane. Spitalele sunt verificate dacă fac angajări pe baza unor evaluări de competenţă, dacă îşi utilizează suficient de bine personalul (asistente, infirmiere, medici) – acolo există norme de personal pe fiecare tip de secţie, însă şi în Franţa există un deficit de personal mediu şi de medici pe anumite specialităţi. Totodată, se fac verificări legate de modul în care pacienţii sunt programaţi pentru operaţii, de timpii pe care un chirurg îi petrece în sala de operaţii, de felul în care sunt codificate diagnosticele, etc.
R: Cum sunt priviţi medicii români care lucrează în Franţa?
I.B. Dintre străinii care vin să lucreze în Franţa, medicii români sunt pe locul doi ca şi număr. Sunt mulţi psihiatri, urgentişti, anestezişti şi, în general, au o faimă bună. Se ştie că medicii români sunt foarte buni diagnosticieni, au simţ clinic, dar stau mai prost cu utilizarea aparaturii de ultimă oră. Asta însă se învaţă repede. Faţă de alţi străini din Franţa se descurcă bine şi în comunicarea cu pacientul pentru că vorbesc bine franceza. Ecourile pe care le-am avut despre medicii români în spitalele în care am avut proiecte erau bune.
R: Cum a venit propunerea pentru Casa Naţională de Asigurări de Sănătate?
I.B.: Am păstrat contactul destul de strâns cu ţara şi am înţeles că există un trend de reformă, că de data asta se doreşte o schimbare şi că lucrurile au demarat deja. Când mi s-a spus că e nevoie şi de expertiză tehnică pe probleme de strategie medicală şi de o altă viziune în sistemul sanitar românesc, am ales să revin în sistemul national.
R: De atunci şi până acum ce idee v-aţi facut despre sistemul sanitar românesc? Care sunt punctele lui slabe?
I.B.In momentul de fata, cred ca principala problemă este legată de exodul medicilor: fără medici bine pregatiţi şi cu un statut socio-economic satisfacător nu poţi avea un sistem de sănătate performant ; există apoi o diferenţă foarte mare de acces la serviciile medicale între pacienţii din mediul rural şi cel urban. Foarte nocivă pentru sistem în ansamblu este şi scindarea şi lipsa de comunicare care există între asistenta medicala primara, cea secundara şi spitale. De asemenea, vorbim de o comunicare insuficientă între sistemul medical şi cel social. Sunt persoane care au nevoie strict de asistenţă medicală şi persoane care au nevoie de servicii de lungă durată la graniţa dintre medical şi social (îngrijirea corporală, preparatul si servitul mesei, îngrijirea aparatamentului, adaptarea locuinţei pentru o anumită afecţiune, etc). Trebuie găsite mijloace de comunicare între aceste sectoare.
R.: Avem şi puncte forte?
I.B.: Medicii sunt destul de bine pregătiţi. Sunt mulţi specialişti care pot rivaliza cu succes cu cei care se află în spitalele din afară. Mai sunt şi mulţi medici tineri, cu entuziasm, care se dedică îngrijirii pacienţilor în condiţii cât mai bune. Am sesizat şi o voinţă a întregului sistem de a evolua. Inclusiv la nivel politic exista dorinţa ca acest sistem să fie schimbat.
R: Multe laboratoare de stat au fost încredinţate privaţilor, iar pacienţii au ajuns să facă analize mai scumpe şi mai proaste. Cum vedeţi aceste asocieri stat-privat?
I.B: Fiecare spital si-a luat decizia de management pe care a considerat-o cea mai bună. Laboratoarele sunt acreditate, deci se presupune că oferă servicii de calitate. Şi în Franţa există asocieri de genul acesta. Mai multe spitale publice şi/sau private decid să se asocieze într-un grup de cooperare sanitară şi utilizează în comun aparatura: computerul tomograf, RMN-ul, etc. Chiar şi sălile din blocul operator. La unele spitale merge bine, la altele nu. Nu există un model perfect. Oricum, economic vorbind se pare că externalizarea serviciilor (partea hotelieră, partea de alimentaţie, investigaţiile de laborator) e mai eficientă, cel puţin în ţările Europei de Vest.
R: Este sistemul sanitar mai greu de reformat decât altele, decât cel de învăţământ, de exemplu?
I.B. Da, pentru că aici nu vorbim de un sistem abstract : ne referim la o organizare si la oameni care au un impact importantasupra sanatatii, si, in unele cazuri, a vieţii celor care apeleaza la ei. E un sistem care s-a obişnuit cu un mod de funcţionare inerţial, fiecare încearcă să facă ceva pe bucăţica lui, dar lipseşte viziunea de ansamblu. Apoi, e mai greu de reformat şi fiindcă avem de-a face cu concepţiile culturale ale mai multor „actori” : populatia generala, pacientii, mass-media, clasa politica, profesionistii, etc. E necesară şi o schimbare de construcţie mentală, iar asta e greu de făcut.
R: Cum se pot obţine totuşi rezultate?
I.B.: În primul rând printr-o comunicare foarte bună între toţi actorii, prin transparenţă si prin fundamentarea pe criterii obiective, tehnice, a deciziilor.
CV
* Mai 2011 – prezent: consilier Presedinte CNAS
* Aprilie- august 2010: SC ALTAO SA, Lille, Franţa: consultant strategie medicală
* Martie 2008 – Aprilie 2010: CNEH (Centre National de l’Expertise Hospitaliere), Paris, Franţa: consultant strategie medicală
* Medic specialist în sănătate publică (2010)
* Master «Management santé-social: perspectives nationales, européennes et internationales », Université de Médecine et des Sciences UFR Nantes
* Proiecte semnificative: Participare în echipa (co-coordonator) de elaborare a raportului « L’état des lieux de la psychiatrie en France » (Analiza ofertei de servicii de psihiatrie din Franta), CNEH, cerut de l’Office Parlementaire d’Evaluation des Politiques de Santé (OPEPS); Studiu asupra restructurării ofertei publice de servicii de chirurgie în Sud-Vestul Picardiei, CNEH (sef de proiect); Analiza îngrijirilor seniorilor (persoanelor peste 75 de ani) la Departamentul de Urgenţă al Centre Hospitalier Régional d’Orléans, CNEH