Wang Fuchuan stă în pat, învelit până la bărbie pentru a se feri de aerul rece de noiembrie, şi se consideră norocos. Nu are familie şi economii, dar a luptat împotriva japonezilor şi Kuomintang-ului în anii ’40, iar Guvernul îi plăteşte, lunar, taxa clinicii, care se ridică la suma de 2000 de yuani pe lună (aproximativ 250 de euro). Din pensia de 200 de yuani îşi cumpără mâncare.
„Mulţi oameni de vârsta mea nu-şi permit să locuiască aici”, spune Wang. „Mâncarea nu este prea bună, însă nu pot să mă plâng de altceva”.
Wang se afla în avangarda schimbării demografice din China, relatează Bloomberg. Ultimul recensământ a arătat că peste 178 de milioane de chinezi aveau peste 60 de ani în 2009. Până în 2050, numărul ar putea ajunge la 437 de milioane, conform previziunilor realizate de către experţii ONU.
În trecut, bătrânii erau îngrijiţi de copiii lor. În prezent, urbanizarea şi celebra politică a „copilului unic” au erodat tradiţia îngrijirii familiale.
„China se confruntă cu un tsunami demografic”, a declarat Joseph J. Christian, expert în cadrul Harvard Kennedy School. „În China, modelul locuinţelor pentru mai multe generaţii a dispărut”.
În umbra Japoniei
Japonia s-a confruntat cu probleme similare în anii ’90, însă între cele două ţări există o diferenţă fundamentală: China va îmbătrâni înainte de a se îmbogăţi. Cu zeci de milioane de bătrâni lăsaţi să se descurce singuri, Guvernul chinez a înfiinţat un Comitet Naţional pentru Bătrâni pentru a elabora o strategie menită să le asigure sănătatea şi confortul minim.
Ultimul plan cincinal încă le oferă familiilor principala responsabilitate pentru îngrijirea bătrânilor. Cu toate acestea, Guvernul se află în căutarea unei soluţii durabile care să vină din partea sectorului privat, a organizaţiilor guvernamentale şi a comunităţilor locale. În prezent, există foarte puţine companii care oferă servicii comparabile cu cele din ţările occidentale. Chiar şi centrele de îngrijire, precum cel în care se află Wang, sunt extrem de rare.
„Serviciile de îngrijire a bătrânilor se află în faza de început”, a declarat Ninie Wang, fondatorul unei companii în cadrul căreia lucrează 500 de asistente medicale care îngrijesc la domiciliu peste 20 de mii de bătrâni din Beijing.
Prea puţine locuri în azilele de bătrâni
China deţine aproximativ 38 de mii de instituţii cu 2,7 milioane de paturi. Acestea pot găzdui doar 1,6% dintre persoanele care au peste 60 de ani, potrivit Băncii Mondiale. Procentul este cu mult mai mic decât cel de 8% din ţările dezvoltate.
Unele aziluri sunt ocupate, în totalitate, cu foşti oficiali chinezi care s-au pensionat sau cu membri ai noii elite urbane. Puţine aziluri oferă facilităţi medicale, iar acestea se găsesc, cu precădere, în marile oraşe.
Un sondaj realizat în 2009 în cadrul a 140 de centre de îngrijire medicală din oraşul estic Nanjing a subliniat faptul că mai puţin de o treime dintre acestea au angajat un doctor sau o asistentă medicală. Cea mai mare parte a personalului este formată din muncitori din mediul rural care au o pregătire minimă.
Multe clinici refuză bătrânii care au nevoie de îngrijire continuă, în timp ce altele îi dau afară pe cei care devin prea neajutoraţi.
Abuzurile, la ordinea zilei
Nu există standarde. În august 2011, un cotidian chinez a întocmit un raport despre un bărbat care a descoperit că personalul unui azil de bătrâni l-a legat pe tatăl său de pat timp de 11 ore pe timpul nopţii.
Situaţia este diferită într-un alt azil de bătrâni. Într-o seară de vineri, la Cherish-Yearn, un complex cu 1600 de locuri de la marginea Shanghai-ului, cupluri grizonante dansează în salonul principal, în timp ce altele se joacă pe calculator sau realizează picturi tradiţionale.
Servicii medicale
Luo Zhong Bao şi soţia sa şi-au vândut apartamentul şi s-au mutat la Cherish-Yearn, în urmă cu trei ani, datorită facilităţilor medicale din cadrul clinicii, care le oferă celor patru copii ai lor liniştea cuvenită. „Copiii noştri lucrează şi nu au timp”, a declarat Luo. „Spitalul de aici este foarte bun, iar ei nu trebuie să-şi mai facă griji„.
O mână de companii străine s-au implicat în afacere. China Senior Care, o societate cu susţinere americană, construieşte un centru cu 64 de paturi pentru chinezii care îşi permit să plătească peste 30 de mii de yuani pe lună (aproximativ 3700 de euro).”Right at Home”, o companie care oferă îngrijire la domiciliu, îşi propune să deschidă zeci de filiale în China până în 2017. Serviciile companiei costă aproximativ 100 de yuani pe oră (aproximativ 12 euro), iar doritorii beneficiază de experienţa unei persoane instruite să facă aproape orice, de la curăţenie la îngrijire medicală de înaltă calitate.
Clienţi cu bani
Puţini bătrâni din China îşi permit să plătească pentru astfel de servicii. „Companiile internaţionale caută clienţii cu bani”, a declarat Mark Spitalnik, fondatorul China Senior Care. „Marea problemă a Guvernului sunt bătrânii care nu au bani”.
Îmbătrânirea populaţiei va reprezenta, pentru China, cea mai mare provocare a secolului 21. Într-un apartament de 20 de metri pătraţi dintr-un vechi cartier din Shanghai, fără încălzire şi fără baie proprie, Luo Jinxiang, de 81 de ani, spune că pensia de-abia îi ajunge pentru a-şi cumpăra alimentele de bază, medicamentele pentru diabet zaharat şi pentru a merge, foarte rar, la o clinică medicală locală.
„Chiar credeţi că guvernul are grijă de noi?”, întreabă Luo cu un zâmbet crispat. „Să nu credeţi asta. Acesta este modul în care ţara este condusă.”