Unul dintre tinerii care duminică seară s-au aflat în centrul celor s-au luptat cu forţele de ordine a povestit pentru România liberă momentul în care jandarmii au rupt grupul de la Universitate în două, împingându-i pe cei pe care-i considerau violenţi spre Unirii.
A.S. , în vârstă de 32 de ani, nu este membru al vreunei galerii de fotbal, nu face parte din vreo asociaţie extremistă şi nici nu intră în categoria băieţilor de cartier. A.S. are părinţi bugetari, şi ei participanţi la protestele împotriva puterii, şi lucrează în domeniul IT. Deşi spune că nu a pus mâna pe vreo piatră sau pe vreo sticlă incediară, şi doar a scandat lozinci ca „Asasin, asasin, gabor asasin” şi „Jos Băsescu”, preferă să povestească cele întâmplate sub protecţia anonimatului.
A.S., fost votant al lui Traian Băsescu – doar în 2004, nu şi în 2009, când a mizat pe Mircea Geoană, a ieşit în stradă din cauza măsurilor de austeritate luate de actuala guvernare: tăieri de salarii şi măriri de taxe.
„Am ieşit şi eu după ce s-au întors părinţii mei de la protest. Sunt bugetari şi au avut de suferit pe de urma deciziilor guvernului”, spune tânărul.
În timp ce stătea de vorbă cu câţiva prieteni, cu care şi-a dat înâlnire în centru, a văzut cum lumea a început să fugă spre Bulevardul Brătianu, împinsă de jandarmi: „Pur şi simplu stăteam toţi şi discutam liniştiţi, pe peluza de la TNB, şi la un moment dat lumea a început să fugă pentru că jandarmii alergau cu bastoanele agitându-le în aer către oameni, fără să fi dat vreun avertisment prin portavoci. Nu ştia nimeni de ce ne aleargă. Şi ne-au masat către bulevardul Brătianu. Asta prin trafic, printre maşini”.
Grupurile ar fi fost rupte de către jandarmi fără o filtrare prealabilă, povesteşte tânărul. Această acţiune a forţelor de ordine a venit la scurt timp după ce în zona Universităţii a fost aruncată o sticlă incendiară din cauza căreia hainele unei persoane au luat foc.
„Chiar m-a sunat cineva să mă întrebe dacă sunt bine, că văzuse la televizorul episodul cu sticla incendiară. Am rămas şocat, că nu văzusem nimic”, spune A.S.
Printre „huligani”: ultraşi, tineri revoltaţi, studenţi
Tânărul descrie mulţimea din jurul lui drept una eterogenă, şi cei mai mulţi dintre manifestanţii agresivi aveau între 20 şi 35 de ani. A asistat la gherila dusă de membri ai galeriilor de fotbal, care erau maeştri ai luptelor de stradă – „erau singurii de acolo cu experienţa luptelor cu jandarmii, ştiau cum să ţină piept jandarmilor”, dar a văzut şi tineri „normali” – „păreau oameni cu studii, destul de ok”.
Dacă mulţimea nu era una omogenă, mobilul era însă comun:
„Furia tinerilor era împotriva jandarmilor, singurul simbol al unui stat opresiv. Tinerii au vrut să simtă că fac parte din istorie. Toate evenimentele care s-au întâmplat zilele astea vor fi judecate mai târziu, nu acum. Acum normal că sunt condamnate, că aşa s-a întâmplat în tot decursul istoriei. Poate că într-o viitoare interpretare a evenimentelor tinerii ăia o să devină nişte eroi”.
Tănărul spune că a fost martor şi la situaţii în care jandarmii au făcut exces de forţă fără să fie nevoie.
„Am văzut pe cineva care era doar în trecere, cu o sacoşă în mână, care era clar că nu venise la manifestaţie, şi l-au bătut jandarmii doar pentru că era în proximitatea lor. Fără drept de apel. Chiar era jos şi încă dădeau în el. Foarte şocant pentru mine, n-am mai văzut aşa ceva”, povesteşte tânărul, care spune că a mai participat o singură dată la un protest, „total paşnic” – Occupy Bucharest.
