Preşedintele american, Barack Obama, a anunţat joia trecută o revizuire a strategiei militare a SUA care presupune reducerea cheltuielilor militare cu aproape 500 miliarde dolari şi o reorientare a interesului strategic american dinspre Orientul Mijlociu spre regiunea Asia-Pacific. Prima victimă a „doctrinei Obama” pare să fie prezenţa militară americană în Europa.
Criticii conservatori ai actualului preşedinte au calificat „doctrina Obama” drept primul pas spre declinul autoindus al Americii. Susţinătorii democraţi ai actualei administraţii s-au declarat dezamăgiţi că preşedintele nu a impus reduceri mai drastice şi că planul anunţat pare să fie mai curând rezultatul unor negocieri dure între administraţie şi birocraţia de la Pentagon, dornică să-şi apere programele actuale şi deci contractele de miliarde de dolari cu celebrul „complex militaro-industrial”.
Cel mai important element al noii strategii îl reprezintă o reorientare aproape exclusivă a interesului strategic american asupra regiunii Asia-Pacific şi a noilor ameninţări potenţiale pe care le aduce ascensiunea economică şi militară a Chinei. Obama a prezentat această schimbare drept un efort de modernizare care va evita greşelile făcute după cel de-al doilea război mondial şi războiul din Vietnam, când cheltuielile militare au fost reduse drastic, planificarea militară şi strategică a fost neglijată, iar Statele Unite au fost surprinse nepregătite mai întâi de războiul din Coreea, apoi de ascensiunea rapidă a Uniunii Sovietice. În această perspectivă, capabilităţile militare ale Marinei şi Aviaţiei vor fi menţinute şi chiar modernizate în perioada următoare pentru că orice conflict în zona Asia-Pacific va fi în primul rând naval. Deja Obama a anunţat deschiderea unei noi baze militare americane în Australia, care ar putea fi urmată de altele. În 2015 urmează să fie lansat la apă primul portavion din clasa Gerald R. Ford, urmat de un al doilea, John F. Kennedy, care vor înlocui treptat cele 11 portavioane din clasa Nimitz ce operează astăzi. Programul de dezvoltare a avionului multirol F-35 va continua, în pofida controverselor care îl înconjoară privind costurile, dar ritmul de achiziţie va fi mai mic. În plus, secretarul Apărării, Leon Panetta, a anunţat că nu vor exista reduceri de cheltuieli, ci chiar creşteri pentru programe precum dezvoltarea de noi drone şi avioane fără pilot, cu rază lungă de acţiune, capabile să lovească ţinta de la distanţe mari sau războiul cibernetic.
Reduceri de trup
Pentru a putea opera o asemenea schimbare strategică în limitele reducerii bugetare de 487 miliarde dolari, Pentagonul va trebui să opereze reduceri în zona celorlalte două arme americane, Armata de Uscat şi Corpul Puşcaşilor Marini. Astfel, Armata de Uscat va fi redusă de la 570.000 de militari la 490.000, iar Corpul Puşcaşilor Marini de la 202.000 la 175.000, până la nivelul de dinainte de 11 septembrie 2001. Această reducere este conformă cu viziunea lui Obama, care a declarat că „a fost întoarsă pagina ultimilor 10 ani de război”.
În final, numărul total al forţelor militare americane trebuie redus cu o jumătate de milion de oameni, de la puţin peste 1,5 milioane în prezent, la puţin peste un milion în 2022. Asta înseamnă că Statele Unite nu vor mai avea capacitatea de a purta două războaie majore pe două fronturi diferite în acelaşi timp, doctrină care a fost unul din elementele centrale ale strategiei militare americane încă de la începutul Războiului Rece. În schimb, potrivit doctrinei Obama, SUA se vor concentra pe capacitatea de a se angaja într-un singur conflict major concomitent cu descurajarea sau subminarea capacităţii unor inamici de clasă secundă de a-şi pune în practică ameninţările. Pentru realizarea acestui scop, pe lângă utilizarea pe scară largă a războiului cibernetic şi a dronelor, Panetta are în vedere o extindere a operaţiunilor speciale, forţele speciale fiind un corp care va fi privilegiat în bugetele militare viitoare.
Europa devine vulnerabilă
În prezent, pe teritoriul european sunt staţionaţi aproximativ 80.000 de militari americani, în special în baze din Germania (54.000), Italia (12.000) şi Marea Britanie (10.000). Aceşti militari şi aceste baze vor fi primele ţinte ale noii strategii a lui Obama. De altfel, Panetta nu a făcut un secret pentru că „vor fi închise baze” în Europa pentru „a elibera resursele financiare şi umane necesare reorientării spre Asia”. Cele mai probabile victime sunt bazele din Germania, considerate de mulţi la Washington drept relicve ale Războiului Rece. La capătul procesului, este posibil ca Pentagonul să nu lase în Europa decât o divizie de luptă, ceea ce înseamnă că numărul total al militarilor americani ar putea fi redus la 10.000-15.000 de oameni, echivalând cu o retragere americană de facto de pe bătrânul continent.
Această retragere strategică lasă Europa vulnerabilă în faţa ameninţărilor provenite dintr-un Orient Mijlociu cuprins de flăcările primăverii arabe şi de ascensiunea ce pare de neoprit a islamismului. Aşa cum a arătat însă războiul din Libia, europenii nu au nici capacitatea de comandă, nici înzestrările necesare pentru a purta fie şi un război de mică anvergură precum cel din Libia, darămite să îşi asume în mod credibil responsabilităţi regionale. Această realitate strategică are puţine şanse să se schimbe în condiţiile în care toate marile puteri europene au în vedere reduceri militare masive ca urmare a crizei economice. Toate, cu excepţia uneia.
Rusia, marele câştigător strategic
Singura ţară europeană care nu are de gând să îşi reducă cheltuielile militare, ci să le extindă dramatic este Rusia, marele elefant din (anti)camera strategică a Europei. Preşedintele Medvedev a lansat un program agresiv de modernizare a armatei ruse, ceea ce presupune noi sisteme de luptă, noi rachete, noi nave, noi submarine. Vladimir Putin va accelera acest proces, în condiţiile în care şi-a anunţat deja marele plan de a reface gloria apusă a Uniunii Sovietice. Cu cât forţa militară a Rusiei va creşte, cu atât forţa ei de negociere în raport cu Europa Occidentală va creşte. Rusia va căpăta un cuvânt din ce în ce mai greu în afacerile europene. Singura nemulţumire a Moscovei va rămâne scutul antirachetă, dar este o nemulţumire care va mai persista o vreme.
Scutul antirachetă rămâne
Printre noile priorităţi enunţate de şeful Pentagonului se numără şi scutul antirachetă, ca parte a reorientării către Asia şi Iran. Desfăşurarea scutului va continua în toate fazele sale. Prin urmare, baza de la Deveselu va fi în continuare dezvoltată în pofida retragerii americane din Europa. Nici baza de la Kogălniceanu nu pare să fie în pericol, cel puţin pentru o vreme, având în vedere că a fost gândită ca alternativă mai ieftină şi mai la îndemână pentru rotaţia trupelor americane şi sprijin logistic în drum spre Orient şi Afganistan.
