Ana Maria avea câţiva anişori când educatoarea ei şi-a dat seama că fetiţa nu recunoaştea culorile, avea dificultăţi să scrie literele şi nu se putea orienta în spaţiu. Educatoarea i-a anunţat părinţii, iar mama Anei a început să facă mai multe exerciţii cu ea: doar prin jocuri şi cu ajutorul desenelor, copila a învăţat să scrie şi să facă socoteli simple. Ana Maria este dislexică, o tulburare de învăţare cauzată de o disfuncţie neurologică.
Un copil dislexic este o provocare pentru toţi cei din jurul lui: părinte, pedagog, logoped. Toţi trebuie să facă eforturi susţinute pentru a-l ajuta să se dezvolte normal.
„Literele şi cifrele nu însemnă nimic pentru Ana Maria. Ea trebuie să asocieze fiecare literă cu un obiect sau un animal – A este o albină, B înseamnă un balon – ca să poată scrie. Ea ştie cifrele, dar nu poate să facă calcule decât dacă se uită la poze: cinci raţe plus două gâşte fac şapte păsări”, povesteşte Alexandra Tatomir, mama fetiţei.
Părintele unui copil dislexic se simte singur şi frustrat deoarece se luptă cu prejudecăţile vehiculate în societate şi cu lipsa de specialişti din şcoli care să îl ajute.
„Puţin mă interesează dacă fetiţa mea ia FB sau B la şcoală. Mă interesează să se descurce singură şi să aibă o viaţă normală. Acum învăţătoarea înţelege situaţia ei, dar nu ştiu ce se va întâmpla în clasa a V-a când va avea mai mulţi profesori”, spune Alexandra Tatomir.
Ce sunt tulburările de învăţare?
Dislexia este cea mai frecventă tulburare de învăţare la nivel mondial. Tulburările de învăţare pot apărea la orice nivel de inteligenţă, chiar şi la un nivel de inteligenţă superioară. Acestea nu se explică prin lipsa exersării, lipsă de motivare, factori emoţionali sau slaba pregătire a profesorilor – ele au la bază o disfuncţie neurologică, dar sunt influenţate şi de ereditate.
Disfuncţia neurologică poate fi cauzată de factori nocivi din timpul sarcinii, naşterea prematură, complicaţiile în timpul naşterii sau diferite traume şi boli care afectează sistemul nervos central în perioada copilăriei mici. Aceste afecţiuni minime ale creierului pot provoca tulburări la nivelul limbajului, motricităţii, echilibrului, schemei corporale, orientării în spaţiu şi timp, atenţiei, percepţiei vizuale, auditive şi tactile, memoriei precum şi în prelucrarea secvenţială a informaţiei. Dezvoltarea deficitară a acestor capacităţi poate apărea în diferite stadii de gravitate sau combinaţii şi constituie baza formării tulburărilor de învăţare, perturbând procesul de însuşire a abilităţilor de scris-citit şi a celor matematice.
Formele tulburărilor de învăţare:
Dislexia = tulburare de citire (citire lentă, cu greşeli, dificultăţi în înţelegerea textului citit)
Disgrafia = tulburare de scriere (scriere urâtă, cu greşeli, greşeli de ortografie)
Discalculia = tulburare de calcul
Semnele dislexiei
Nu există doi copii dislexici cu simptome identice, deoarece tulburările capacităţilor parţiale apar în combinaţii variate şi grade de dezvoltare diferite. Aceste tulburări pot apărea şi sunt vizibile la nivelul dezvoltării slabe a motricităţii, echilibrului şi orientării în spaţiu, la nivelul schemei corporale, la nivelul percepţiei vizuale, auditive şi tactile, la nivelul memoriei precum şi din pricina deficienţei în prelucrarea secvenţială a informaţiei.
„În multe situaţii, simptomele dislexiei scapă neobservate, copilul care întâmpină dificultăţi la citire fiind adesea catalogat drept leneş, neatent sau cu un coeficient de inteligenţă sub cel al colegilor de clasă, deşi problemele sunt de o cu totul altă natură. Pentru a preveni astfel de situaţii este foarte important ca dascălul să cunoască simptomele caracteristice dislexiei şi să lucreze îndeaproape cu copilul dislexic, prin aplicarea unor metode personalizate de predare”, a spus Eva Bartok, Preşedinte Asociaţiei Române pentru Copii Dislexici (ARCD).
Terapia dislexiei
Dislexia nu se rezolvă odată cu creşterea copilului, unele caracteristici rămânând prezente pe parcursul întregii vieţi a celui în cauză. Există însă metode speciale de terapie pentru dislexie (de ex. metoda Meixner, metoda Sindelar, metoda Ayres, metoda Delacato, metoda Gosy, metoda Frostig etc.), cu ajutorul cărora simptomele pot fi ameliorate şi se pot preveni tulburările în dezvoltarea personalităţii. Totodată, există două fundamente în munca realizată cu copiii dislexici: personalitatea pedagogului şi raportarea pozitivă a acestuia faţă de copilul dislexic şi părinţii acestuia. Toate metodele de lucru sunt pe locul doi în ordinea importanţei. Succesul terapiei este influenţat, în mare măsură, de recunoaşterea timpurie a problemei şi începerea unei terapii adecvate cât mai devreme.
Dislexia în România şi în lume
La nivel internaţional, educarea copiilor cu tulburări lexico-grafice este în centrul atenţiei prin recunoaşterea acestei categorii de copii şi asigurarea unor servicii specializate centrate pe nevoile lor. Ei beneficiază de diverse facilităţi, numite şi drepturi la educaţie şi integrare socială cu scopul asigurării şanselor egale.
În România există o singură şcoală, la Târgu Mureş, în care copiii dislexici beneficiază de un program de învăţare adaptat nevoilor lor specifice, în clase speciale de dislexie. Servicii de examinare complexă, consiliere parentală şi orientare şcolară pentru toate familiile cu copii dislexici, precum şi cursuri de formare, consiliere, supervizare pentru cadrele didactice, sunt necesare însă nu numai în judeţul Mureş, ci în toată ţara.
În prezent, nu se ştie câţi copii dislexici există în România, dar la nivel mondial 7-10% dintre copii au tulburări de învăţare, iar 3-5% reprezintă cazuri grave.
Asociaţia Română pentru Copii Dislexici (ARCD) în parteneriat cu OMV a organizat anul acesta primul seminar naţional despre dislexie şi derulează prima cercetare la nivel naţional ce vizează identificarea copiilor dislexici din România pentru a afla incidenţa bolii la nivel naţional. Cercetarea şi-a propus, de asemenea, identificarea dificultăţilor întâmpinate de părinţi şi pedagogi în vederea găsirii soluţiilor optime pentru a veni în sprijinul lor, ajutând astfel copilul dislexic.
Ghiceşte citatul – aplicaţie de Facebook în sprijinul copiilor dislexici
În premieră pentru România, OMV a lansat pe 28 noiembrie o campanie socială şi de informare despre dislexie pe Facebook. Accesând aplicaţia „Ghiceşte citatul” de pe pagina de Facebook OMV România până pe 25 decembrie 2011, publicul general poate sprijini comunitatea copiilor dislexici din România. Tot ce trebuie să facă utilizatorii aplicaţiei este să acumuleze cât mai multe puncte corectând citate ale unor dislexici celebri, iar în numele primilor 600 de utilizatori din clasament OMV va dona abecedare şi cărţi de specialitate unor copii diagnosticaţi cu dislexie. Aplicaţia poate fi accesată la adresa: http://www.facebook.com/OMVRomania.
„Prin aplicaţia disponibilă pe pagina OMV România urmărim conştientizarea publicului general despre existenţa acestei tulburări frecvente şi le oferim utilizatorilor posibilitatea de a se alătura cauzei noastre. Aplicaţia fost primită cu foarte mare entuziasm pâna acum şi suntem convinşi că va avea un succes real. În prima săptămână de la lansare jocul a fost accesat de mai mult de 12.000 de ori, de peste 1.200 de utilizatori”, a spus Dragoş Ivan, Marketing şi Training Manager, OMV Petrom Marketing.
„Cu sprijinul OMV, vom tipări o ediţie îmbunătăţită a primului abecedar în limba română dedicat copiilor dislexici, ce va fi publicat în 600 de exemplare şi va fi donat acestor copii în numele utilizatorilor aplicaţiei din cadrul campaniei. Abecedarul va putea fi folosit ca manual ajutător începând cu anul şcolar 2012-2013. Datorită OMV, alte două cărţi de specialitate vor fi retipărite în 600 de exemplare fiecare şi donate în campanie”, a declarat Eva Bartok.
Citate ale unor dislexici celebri
Încercaţi să nu deveniţi un om de succes, ci mai degrabă unul de valoare. (Albert Einstein)
Fericirea şi datoria morală sunt inseparabil legate. (George Washington)
Nimic nu se termină frumos, de aceea se termină. (Tom Cruise)
