Succesorul lui Silvio Berlusconi va avea dificila misiune de a scoate Italia din criză, impunându-le italienilor să strângă şi mai mult cureaua şi adoptând şi alte reforme urgente pentru relansarea economiei, consideră economiştii, citaţi de AFP şi de Mediafax.
O adevărată muncă de Hercule, potrivit lui Eoin Ryan de la cabinetul IHS Global Insight, care, fără suprize, se va încheia cu nominalizarea fostului comisar european Mario Monti, duminică sau luni.
„Misiunea sa va fi aceea de a redresa o economie slabă din punct de vedere structural, de a se asigura că Italia supravieţuieşte pe pieţele financiare şi în zona euro şi de a revitaliza reformele, aflate într-un punct mort, promise UE şi FMI”, insistă el.
Dacă perspectiva nominalizării sale a adus puţin optimism, pieţele rezistă afluxului şi viitorul preşedinte al Consiliului va trebui să „treacă proba faptelor”, avertizează Giuliano Noci, profesor de economie la MIP, şcoala de comerţ a Universităţii Politehnice din Milano.
Parlamentul a acceptat sâmbătă, înainte de demisia lui Berlusconi, primele măsuri anticriză promise pentru reducerea colosalei datorii (1.900 de miliarde de euro, respectiv 120 la sută din PIB) şi pentru relansarea creşterii economice dar acestea nu răspund decât parţial urgenţei situaţiei, afirmă Noci.
„Mario Monti va trebui, prin urmare, să îndeplinească rapid trei reforme importante deoarece investitorii au nevoie de ceva puternic” în timp ce nivelul de împrumut al Italiei a atins în această săptămână o valoare nesustenabilă, adaugă Tito Boeri de la Universitatea Bocconi din Milano.
Luni, un nou test de încredere a pieţelor va avea loc cu o emisie de obligaţiuni.
Unul dintre primele şantiere de lucru ar urma să fie reforma sistemului de pensii. Monti va trebui cu siguranşă să rezolve şi provblemele bugetare, aşa cum cere UE, care supraveghează Italia împreună cu FMI şi BCE.
O altă reformă-cheie este cea a pieţei muncii, o problemă stringentă deoarece toate sindicatele au ameninţat cu greva împotriva unui proiect de facilitare a concedierilor.
În acest caz, Monti ar putea opta pentru o reformă mai echilibrată, cu susţinerea stângii, pentru a evita revolta socială.
Dar viitorul şef al Guvernului va trebui să fie sigur că dispune de o majoritate solidă pentru a adopta aceste reforme şi pentru a realiza numărul de echilibristică ce presupune „să trimită mesajul că Italia se supune voinţei pieţelor” şi să convingă în acelaşi timp „populaţia să accepte o austeritate severă”, potrivit lui Eoin Ryan.
În afară de datorie, noul şef al Guvernului va moşteni şi o economie italiană care îşi păstrează totuşi fundamente solide.
„Pentru a fi clar, Italia nu are în acest moment o problemă reală în privinţa unui plan pur economic”, ţine să nuanţeze Noci, referindu-se la deficitul public (prevăzut la 3,9 la sută în acest an), inferior celui al mai multor ţări europene, cu gospodării slab îndatorate şi o industrie diversificată care exportă mult.
