Campaniile prezidențiale din Franța au fost marcate, periodic, de evenimente tragice, care uneori au dat naștere unor polemici legate de felul în care emoția colectivă a acționat în favoarea unui candidat, scrie Le Figaro, vineri, în ediția online. Cel mai recent eveniment a avut loc joi seara, pe bulevardul Champs-Elysees, la două zile după ce polițiștii francezi au dejucat un atentat terorist la Marseille.
* 3 octombrie 1980: Explozie cu bombă pe strada Copernic
Patru persoane au murit și alte 46 au fost rănite, într-o seară de vineri, 3 octombrie 1980, după ce un dispozitiv exploziv, amplasat pe o motocicletă, a explodat în fața sinagogii care aparține Uniunii liberale a evreilor din Franța.
Atacul a avut loc la șase luni după ce Francois Mitterrand fusese ales președinte. Prima pistă a condus, la acea vreme, spre extrema dreaptă. Astfel, sfera politică a fost, foarte curând, mobilizată. La 7 octombrie, Adunarea Națională a votat, în unanimitate, suspendarea sesiunii, ceea ce le-a permis deputaților să se alăture unei manifestații de amploare, la care participa și președintele Mitterrand.
„Sunt prietenul comunității evreiești. Este normal să fiu prezent aici, alături de ei”, a spus șeful statului de la acel moment.
Sondaje de opinie fluctuante, candidați cu viziuni opuse umăr la umăr și două dezbateri televizate care au bătut recordurile de audiență, aceasta este atmosfera in Franta, la doar câteva zile înaintea primului tur al alegerilor prezidențiale care au loc duminică. Niciodată previziunile n-au fost mai incerte și, în aceste condiții, participarea la vot devine factorul esențial în desemnarea câștigătorului. O slabă participare l-ar avantaja pe François Fillon, pe când o mobilizare importantă i-ar servi lui Le Pen și Mélenchon, potrivit estimărilor agențiilor de evaluare a sondajelor.
Pe de altă parte, premierul Raymond Barre a comis o gafă, în seara atacului, afirmând că „i-a vizat pe israeliții care mergeau la sinagogă, dar și pe francezii nevinovați care treceau pe acea stradă”.
* 5 mai 1988: Asaltul de la peștera de pe insula Ouvéa
Cu două zile înainte de al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 1988, membri ai mișcării independente Kanak au luat cu asalt jandarmeria din Fayaoué, de pe insula Ouvéa, cauzând moartea a patru persoane. Alte 16 au fost răpite și duse într-o peșteră. În acest context, candidații Jacques Chirac și Francois Mitterrand au purtat discuții aprinse, despre cum să gestioneze managementul de criză. Cel care a preluat controlul asupra situației a fost Matignon, care a trimis trupe de elită la peșteră.
Jacques Chirac, sfătuit de un ministru, s-a pronunțat în favoarea unei intervenții agresive. La rândul său, Mitterrand, care inițial a pledat penru negocieri, a autorizat atacul, lăsându-l pe Matignon să își asume răspunderea pentru el. Rezultaul intervenției a fost unul sângeros: 19 membri ai mișcării independente și doi soldați sunt uciși. În acest context, armata a fost acuzată de mișcarea Kanak că ar fi responsabiă de „execuții”.
Trei zile mai târziu, Francois Mitterrand a fost reales președinte. Le Figaro comentează că, până în prezent, este neclară implicarea lui Matignon în operațiune.
* 27 martie 2002: Atacul armat de la Nanterre
Opt persoane au murit și 19 au fost rănite, în 27 martie 2002, după ce un bărbat a deschis focul la Nanterre, la finalul unei ședințe a consiliului local. Atacatorul, Richard Durn, a fost arestat, dar a doua zi a reușit să se sinucidă. Astfel, campania a fost perturbată de tragedie. Pe 2 aprilie, cu 20 de zile înainte de primul tur al campaniei prezidențiale, candidații Jacques Chirac și Lionel Jospin au participat la o ceremonie de comemorare a victimelor.
Cei 11 candidați la alegerile prezidențiale din Franța participau la o ultimă dezbatere televizată, înainte de ieșirea la urne, duminică, atunci când un atacator a deschis focul asupra unor polițiști de pe Champs Elysee, cauzând moartea unui polițist și rănirea altor doi, dar și a unei turiste. În acest context, analiștii politici se întreabă ce impact ar putea avea incidentul de joi seara asupra rezultatului alegerilor, în condițiile în care aproximativ un milion de alegători sunt încă nehotărâți cu privire la persoana pe care o doresc la conducerea Republicii.
În acest context, președitele a declarat: „Instabilitatea se reflectă de la situații obișnuite și până la tragedii precum cea pe care am experimentat-o la Nantrre. Aceasta este o mare grijă a cetățenilor noștri”. În replică, opoziția l-a acuzat că folosește drama în favoarea sa: „Povestea este tragică, îngrozitoare. Unii oameni vor să mute discuția de la această tragedie la lipsa de securitate a țării, în general? Rușine celor care fac din asta temă de campanie”.
* 18 aprilie 2002: Atacul asupra lui Paul Voise
Trei săptămâni mai târziu, un pensionar de 72 de ani, Paul Voise, a fost atacat în locuința sa din Orleans, iar casa sa a fost incendiată. Atacul a avut loc cu două zile înante de primul tur al alegerilor prezidențiale. Surprinzător, subiectul a căpătat o atenție deosebită în presă, pensionarul fiind descris drept „un om mult prea amabil pentru a fi atacat de oamenii din cartier”, potrivit Le Figaro. Astfel, în 21 aprilie, din cauza politicii slabe pe tema securității țării, unul dintre candidați, Lionel Josin, a ieșit din cursa pentru șefia Franței, lăsându-i în turul doi pe Jean-Marie Le Pen și pe Jacques Chirac.
Principalele ziare din Franța au dedicat prima pagină a ediției de vineri atacului terorist care a avut loc, joi seara, pe bulevarul Champs-Elysees din Paris, soldat cu moartea unui polițist și rănirea altor doi, cât și a unei turiste, notează Le Figaro și Le Monde.
* 27 martie 2007: Revolta din Gara de Nord
Gara de Nord din Paris a devenit locul unei ciocniri violente între tineri și forțele de ordine, în 27 martie 2007, în timpul unui control al biletelor.
La acel moment, Segolene Royal s-a referit la incident ca la o slăbire a încrederii, cauzată de ciocnirea într-un serviciu public major, poliția și cetățenii. La rândul său, Francois Bayrou a vorbit despre „un climat de constantă confruntare între poliție și cetățeni”, ca atac la adresa lui Nicolas Sarkozy.
Cu trei săptămâni înainte de primul tur de scrutin, Sarkozy a afirmat: „Să fie clar: autoritatea și respectul sunt de partea noastră, în timp ce susținerea delicvenței este împotriva noastră”.
* Mohamed Merah, coșmarul din luna martie 2012
Franța s-a confruntat cu o altă față a violenței, în urmă cu cinci ani, când Mohamed Merah a folosit un scuter pentru a ataca militari, după care a comis un atac asupra comunității de evrei. Între 11 și 22 martie 2012, autoproclamatul „luptător al-Qaida” a ucis șapte persoane – trei soldați, trei elevi și un profesor-, la Toulouse și Montauban, după care a fost neutralizat.
Un polițist a fost omorât, iar alți doi sunt grav răniți, într-un atentat terorist revendicat de gruparea Statul Islamic, cu trei zile înaintea alegerilor prezidențiale din Franța. Atacatorul a fost împușcat, iar o turistă a fost zgâriată de un glonț. Președintele Francois Hollande a anunțat că atacul de pe bulevardul Champs-Elysées a fost unul terorist.
Citiți continuarea aici: Statul Islamic lovește la Paris, cu trei zile înaintea alegerilor prezidențiale. Atacatorul ar fi un francez condamnat la 15 ani de închisoare, pentru că a încercat să omoare un polițist și pe fratele lui. Un al doilea suspect s-a predat vineri, la o stație de poliție din Anvers | FOTO+LIVE VIDEO
Din 2015, 238 de pesoane au murit în atacuri revendicate de gruparea Stat Islamic, astfel că islamismul radical reprezintă o temă majoră în discursul politicienilor. După atentatul din 30 noiembrie, soldat cu moartea a 130 de persoane, în Franța a fost instituită starea de urgență.