În 1978, președintele american Jimmy Carter a semnat un ordin prin care zilele de 28 și 29 aprilie deveneau zile de comemorare a victimelor Holocaustului (Yom Hashoá). Acestea coincid cu momentul când a fost eliberat lagărul de concentrare de la Dachau.
Haim Solomon este un evreu din Iași care a supraviețuit Holocaustului. Cu ani în urmă, cu o astfel de ocazie, el a acordat un interviu pentru Muzeul Memorial al Holocaustului, povestind prin ce situații cumplite a trecut. Haim Solomon s-a născut Bivolari (Iași), la 5 noiembrie 1924 și a trecut la cele veșnice cu o lună înainte de a împlini vârsta de 90 de ani, în SUA.
El a fost cel mai mic dintre cei cinci frați ai săi ce au trăit cu familia în comunitatea evreiască din Bivolari. Și-a amintit cum, după 23 august 1939, când Germania și Uniunea Sovietică au semnat pactul de neagresiune, evreii din Bivolari au primit ordin de la autoritățile locale să părăsească zona și să se mute mai spre vest, pentru că se apropiau sovieticii. Familia s-a mutat la Iași. Aici Haim a încercat să-și continue studiile. În 1941, germanii, aliați cu românii, au invadat Uniunea Sovietică. Pe 26 iunie, la Iași, a fost un bombardament puternic. Autoritățile au pornit un pogrom împotriva evreilor acuzându-i pe aceștia că îi ajută pe inamici pentru a bombarda mai precis orașul. Au fost uciși atunci 13.000 de evrei.
Fuga
Haim și familia sa au reușit să scape de moarte ascunzându-se. Dar foarte curând, Haim a fost recrutat pentru muncă forțată la un spital militar. În martie 1944 trupele sovietice au ajuns la granița română. Haim și familia lui au plecat la București pentru a scăpa de răzbunările, luptele de stradă, de întreaga prigoană împotriva evreilor. În 1945, Haim a plecat cu familia spre Palestina, dar vasul pe care era a fost capturat de britanici; după ce a ajuns în Cipru, a poposit la final în Israel, unde a rămas până în 1952, când a decis să plece împreună cu fratele său în SUA, stabilindu-se în Detroit și făcând studii în microbiologie la Universitatea de Stat Wayne.
“Pe 26 iunie, Uniunea Sovietică a bombardat gara din Iași. Oficialitățile au cerut evreilor să vină la primărie pentru a li se da un act prin care să le fie garantată siguranța; a fost un pretext, pentru că a fost tocmai invers. Au intrat în curtea Chesturii Poliției, acolo mulți au fost împușcați, bătuți, schingiuiți. Doi dintre frații Solomon, Reuven și Henry au dormit cu o noapte înainte în magazin, la aproximativ 10 blocuri distanță de casă. Ei au decis să meargă la primărie pentru a obține acele noi carduri de identificare, însă văzând despre ce oroare e vorba, au reușit în cele din urmă să sară zidul Chesturii și au intrat într-o curte unde pe peretele casei se afla o cruce mare. “Frații mei au intrat în curte și au găsit un șopron cu lemne de foc, stivuite până-n tavan. Au scos stratul superior și s-au ascuns, așa încât polițiștii ce îi căutau nu i-au găsit”, a povestit evreul ieșean. Însă cu o zi înainte, 4.000 de persoane au pierit în acea curte a chesturii, ei au avut puțin noroc.
Minunea
Haim a subliniat faptul că a fost o minune că a reușit să nu fie prins și să rămână în viață. “Am avut noroc de casa cu trei intrări. Atunci când au venit să ne caute pe noi câțiva dintre autorii pogromului, mama stătea cu fetele afară și între timp tatăl cu feciorii au fugit și s-au ascuns”. Însă rabinul sinagogii din apropiere a fost ucis pe stradă, nu a avut norocul lor. Haim a rămas în minte cu imaginea pisicilor și câinilor ce lingeau sângele scurs pe stradă. Șiroaie nesfârșite, ca un fir al Ariadnei. Drumul sălvării pentru el, pentru mulți alții, mai puțin norocoși, ultimul popas pe pământ.
