PERICOL NEVĂZUT/CONTAGION
O stea din 5
SUA, 2011, 1h 42min.
Regia: Steven Soderbergh.
Cu: Marion Cotillard, Matt Damon, Laurence Fishburne, Jude Law, Gwyneth Paltrow, Kate Winslet, Jennifer Ehle.
Distribuit de MediaPro Distribution
Un subiect mult prea abordat
Obsesia scenariştilor de la Hollywood pentru sfârşitul lumii a devenit de-a dreptul obositoare pentru spectatorul cu gust cinematografic. Dar se pare că marea masă e tentată de subiectele care presupun o doză în plus de adrenalină.
SF-uri cu boli molipsitoare şi fatale s-au tot făcut de la „Ebola” la „Invazia”, cu Nicole Kidman. Diagnosticul rămâne relativ incert, înclinând spre o encefalită fără leac, cel puţin până ce nu s-o inventa un vaccin pentru care, fireşte, vor fi sacrificate multe maimuţe cobai, motiv de revoltă pentru asociaţiile de protecţia animalelor. Organizaţia Mondială a Sănătăţii joacă la rândul ei un rol important, probabil că a contribuit cu ceva sponsorizări, pentru că este prezentată într-o lumină extrem de favorabilă, iar angajata de o seriozitate şi o probitate indubitabile, interpretată de oscarizata, cesarizata şi tot ce mai poate fi ca premiu pe lumea asta: Marion Cotillard (ex Edit Piaf din „La vie en rose”/„Viaţa în roz”.
Pentru cei care au mai prins PIF-urile, cu benzile desenate cu Dr. Justice, ideea în sine o să trezească nostalgii. Kate Winslet mai mult sau mai recent premiată şi ea pentru rolurile din „Cititorul” şi „Mildred Pierce” este acum o fiinţă foarte justă, care lucrează pentru un fel de CIA al epidemiilor, şi ţine neapărat să afle de unde a pornit molima. Matt Damon e un tată model şi biologic, şi vitreg, şi un soţ pe măsură pentru Gwyneth Paltrow, care iese destul de repede din intrigă, jucând absolut remarcabil momentele dintre viaţă şi moarte şi de după. Un cuplu de doctori ca-n filme, fără implicare sentimentală, îl formează Laurence Fishburn şi Jennifer Ehle (care în 1995 lua un BAFTA pentru Elizabeth Bennet din miniserialul „Mândrie şi prejudecată”. Deşi cam şifonat, la faţă cel puţin, Elliott Gould nu-i rău în dr. Ian Sussman, regizorul Steven Soderbergh amintindu-şi probabil de el pentru că l-a distribuit şi în „Ocean’s Eleven”. Jude Law este acum un blogger (nostimă este definiţia acestei noi meserii: un autor de graffiti cu semne de punctuaţie), scenaristul Scott Z. Burns încercând să atragă atenţia asupra pericolului pe care-l constituie o prea mare influenţă a Internetului, ceea ce precis că va stârni multe comentarii furioase, pe aceeaşi cale.
Bietul Law a devenit între timp un fel de boschetar, enervant şi profitor, şi sigur trăieşte cu nostalgia unor momente mai fericite din cariera sa, cum ar fi rolul din „Talentatul Domn Ripley”, unde îl avea partener tot pe Damon. Cobaii nu cred că sunt doar bietele primate sacrificate în scopuri nobile, ci şi publicul, atras în capcana unei distribuţii prestigioase, pe un subiect mult prea des abordat. Ar mai fi totuşi câteva lucruri originale: o informaţie pe care dacă aveţi răbdare o puteţi şi verifica, cum că în medie, zilnic, punem mâna pe faţă de 2000-3000 de ori (puteţi calcula pe minut şi înmulţi), ori necesitatea descoperirii unui antidot pentru trecerea timpului. În rest, Ziua Recunoştinţei îşi are un loc bine stabilit, chiar dacă între timp a devenit mult mai pragmatica Zi a Curcanului. Cum China pare un factor decisiv, inclusiv la nivel subliminal, învăţăm un cuvânt şi în mandarină (limba oficială).
La peşte se spune yu. Un oarecare amestec au avut şi adepţii regimurilor vegetariene pentru că nenorocirile se trag de la carnea de porc. Ce-i drept într-o ciudată şi dezgustătoare combinaţie cu liliecii. Nişte mutanţi, veţi spune. E puţin mai altfel decât aţi crede, dar nu pot să vă dezvălui. În schimb, în caz că nu ştiaţi, obiceiul de a strânge mâna este unul străvechi, pentru a demonstra că eşti neînarmat. Sigur că între timp lucrurile au devenit mult mai sofisticate, dar gestul a rămas şi a căpătat alte conotaţii.