Serviciul de Informaţii al Germaniei de Vest, BND-ul, a angajat, în anii ’60, un nazist notoriu să spioneze în Siria, arată un raport al CIA, citat de publicaţia Der Spiegel.
Franz Rademacher a lucrat la Ministerul de Externe nazist şi a rămas cunoscut în istorie pentru planul Madagascar şi pentru nota de plată costisitoare a călătoriei din 1941, când a plecat să omoare evreii din Belgrad.
În 1940, diplomatul Franz Rademacher, care conducea „departamentul pentru problema evreiască” (cunoscut ca Deustchland III), a propus deportarea a patru milioane de evrei pe insula Madagascar, unde să fie internaţi într-un lagăr de concentrare păzit de ofiţeri SS. Soluţia lui nu a mai fost aplicată, pentru că Germania era deja angrenată în război.
În 1941, Rademacher a căzut de acord cu autorităţile sârbe să împuşte 1300 de evrei, iar, când s-a întors în ţară, a scris pe decont „Lichidarea evreilor din Belgrad”.
CIA a înregistrat o serie de convorbiri ale unor agenţi ai BND, din care reiese că, în anii ’60, fugarul Rademacher lucra pentru Serviciul german de Informaţii: înainta rapoarte din Siria şi era plătit din bani publici. De asemenea, chiar BND-ul l-ar fi împiedicat să se predea autorităţilor germane.
Mai mult, acesta ar fi al doilea caz în care Serviciul german de Informaţii ar fi împiedicat procesul unui criminal de război. Primul caz este cel al lui Walter Rauff, care a inventat camera mobilă de gazare. (Citiţi aici mai multe despre cazul colonelului SS Walter Rauff ).
Rademacher s-a ocupat de deportarea evreilor din Belgia, Franţa şi Olanda în lagărele de exterminare şi, pentru aceasta, a fost judecat la Nuremberg, iar, în 1952, Curtea l-a condamnat la trei ani şi cinci luni de închisoare. Totuşi, diplomatul a făcut apel, care s-a judecat în libertate, moment în care Rademacher a fugit în Siria, prin Franţa.
În 1957, autorităţile germane ştiau unde se află Rademacher, însă au intervenit să nu se predea, potrivit CIA. De asemenea, raportul serviciului secret american mai arată că BND era interesat de mult de Rademacher, înainte de primăvara lui 1962 (anul în care a fost recrutat oficial de Serviciul german).
În acea perioadă, fostul diplomat nazist le livra arme algerienilor care luptau împotriva Occidentului şi a Israelului. „Convorbiri recente arată că Franz Rademacher a fost pus pe ştatele de plată ale UPHILL (munte, tr.)”, raportau agenţii CIA la Munchen. UPHILL era numele de cod al Serviciului german de Informaţii.
În Algeria, a fost recrutat de un alt fost nazist, Hans Rechenberg, însă a acceptat cu rezerve, pentru că se temea să nu aibă soarta lui Adolf Eichmann ( „arhitectul Holocaustului”, care a fost răpit de agenţii Mossad în Argentina, judecat în Israel şi condamnat la moarte prin spânzurare în Israel). De aceea, el insista să se predea autorităţilor germane.
Conform unei alte stenograme a unei discuţii telefonice dintre Rechenberg şi şeful lui de la BND, se pare că agenţii germani se gândeau chiar să-l pună pe Rademacher să scrie o istorie a Holocaustului pentru BND, însă nu se ştie dacă această carte a fost scrisă vreodată.
Apoi, Rademancher a început să trimită rapoarte despre Siria. Totuşi, a făcut acest lucru câteva luni, pentru că, în 1963, serviciul israelian de securitate Shin Bet a oferit Siriei rapoarte care arătau că Rademacher spiona pentru Germania.
Franz Rademacher şi-a petrecut următorii doi ani într-o închisoare siriană, iar, în 1966, a fost escortat de agenţii germani la Nuremberg. În 1973, a murit, când era judecat pentru a treia oară pentru rolul pe care l-a jucat în Holocaust.
De altfel, se pare că, în timpul proceselor, Curtea încerca să îl achite de cât mai multe capete de acuzare. Nu se ştie dacă acest lucru se întâmpla tot la intervenţia BND-ului, mai scrie Der Spiegel.
Citiţi aici mai multe despre diplomatul nazist Franz Rademacher.
