Pe recomandările specifice fiecărei țări, adresate României, s-au înregistrat cel puțin „unele progrese”, dar, „chiar dacă s-au depus eforturi, (…) acţiunea e lentă şi ţara trebuie să depună toate eforturile pentru rezultate tangibile, pentru că „riscurile de sustenabilitate fiscală sunt mari”.
Comisia se referă la „deficitul public ridicat” și la creșterea „costurilor de îmbătrânire, în special a pensiilor și asistenței medicale”, care s-au agravat anul trecut, „din cauza adoptării noii Legi a pensiilor”.
Ratingurile de risc suveran ale României se află la limita inferioară a „investment grade” și sunt sensibile „la direcția viitoare a politicii fiscale”.
„Datoria publică va crește brusc, iar decalajul sustenabilității fiscale pe termen mediu se va extinde.” Raportul semestrial de iarnă al Comisiei Europene
Mai apoi, valoarea indicatorului de depistare timpurie a stresului fiscal, care evaluează riscul, „este sub pragul critic”, iar percepțiile privind riscurile suverane ale piețelor financiare sunt „la limita inferioară a gradului de investiții, cu rating BBB sau echivalent, al datoriei suverane, de la cele trei mari agenții de rating”.
CE atenţionează asupra eşecului „de a pune în aplicare măsuri fiscale corective, compensarea și modificarea creșterilor de pensii semnificative programate”, ceea ce „constituie un risc esențial pentru ratingurile României”.
Comisia Europeană aminteşte că pe 10 decembrie 2019, S&P Global Ratings „și-a revizuit perspectiva de la stabil la negativ, tocmai din aceste motive”.
Creşte datoria publică
CE spune că, în aceste condiţii, „datoria publică va crește brusc, iar decalajul sustenabilității fiscale pe termen mediu se va extinde, ceea ce duce la riscuri ridicate de sustenabilitate a datoriei pe termen mediu”.
Comisia mai spune că, din cauza „unui deficit primar structural ridicat (determinat de creșteri semnificative de pensii), raportul datorie-PIB va depăși 90% din PIB, până în 2030”.
Astfel, trendul datoriei e sensibil „la șocurile de creștere, impozit și rata dobânzii”, iar „structura datoriei publice, în termen de scadență mai mare de un an, ajută la atenuarea vulnerabilităților”.
