Coreea de Sud a devenit pentru România primul partener strategic din zona Asia-Pacific, la fel cum pentru UE Seulul a devenit primul partener de acest tip pe continentul unde actuala criză încă nu produce şocuri.
Într-un interviu acordat RL de ziua naţională a Coreei de Sud, ambasadorul IM Han-taek explică în ce constau eforturile minime pe care Bucureştiul ar trebui să le facă pentru a atrage investitorii străini şi de ce este atât de puţin cunoscută România printre conaţionalii săi. Înaltul oficial vorbeşte şi de capitalurile coreene interesate de trei domenii-cheie din ţara noastră, infrastructura, agricultura şi energia, dar şi de cât de uşor pot profita exporturile româneşti de piaţa sud-coreeană de când UE şi Coreea au semnat acordul de liber-schimb.
Europa trece printr-o criză profundă şi nici economia SUA nu se simte bine. Se resimt toate acestea în Coreea de Sud?
În multe feluri, această criză este deosebită, este globală, unică. Nici noi nu suntem feriţi la modul absolut de ceea ce se întâmplă, cu atât mai mult cu cât Coreea este unul dintre cei mai importanţi jucători din comerţul global. Pe de altă parte noi, am traversat deja o criză financiară, la sfârşitul anilor ’90, în urma căreia am aplicat anumite corecţii în economie, ceea ce, prin urmare, a întărit-o. Unul dintre atuurile noastre, spre exemplu, este că am diversificat destinaţiile comerţului. Totodată, financiar ne-am asigurat o rezervă de 300 miliarde dolari, iar companiile private, urmare crizei din anii ’90, şi-au construit şi ele depozite uriaşe. Ca atare, chiar dacă actuala criză, globală fiind, ne-ar putea afecta, suntem capabili să-i facem faţă.
Cum arată economia românească?
România, cu ţări afectate în jur, nu putea scăpa neatinsă, dar ţara a demarat reforme binevenite în ultimii ani, restructurând şi privatizând. Înţeleg că România este pe drumul cel bun, dar trebuie să rămână foarte precaută întrucât actuala criză este fără precedent. Altfel, crizele sunt de aşa natură încât pot fi transformate şi în oportunităţi, pot reîmprospăta economiile. A gestiona cu înţelepciune criza devine esenţial.
Preşedintele Traian Băsescu se aşteaptă la o prelungire cu doi-trei ani a crizei. Cum vi se pare prognoza – pesimistă, optimistă?
Preşedintele ar trebui să ştie mai bine cum stau lucrurile pentru că are la îndemână informaţii mai amănunţite despre economie. Sigur, trebuie să fim pregătiţi pe termen lung. Această criză, provocată de datoriile suverane, afectează întreaga Europă, dar sper ca reuşitele majore ale Uniunii Europene să nu fie afectate de acţiuni pripite. Una peste alta, aş spune că sunt mai degrabă optimist cu privire la viitor. Diplomaţii au întotdeauna această tendinţă, de a fi optimişti.
Coreea este primul partener strategic al României din zona Asia-Pacific, iar potenţialul acestui parteneriat promite multe. În practică, însă, paşii făcuţi par mai degrabă mărunţi. De ce?
Suntem mândri să fim un partener strategic pentru România, apreciem mult acest lucru. Parteneriatul strategic nu reprezintă doar o declaraţie, ci multă acţiune şi un orizont mai larg. Dacă ne referim la investiţii şi comerţ, el pare a se situa la un nivel uşor mai redus, dar dacă luăm acest parteneriat în întregul său – politic, economic, cultural – nu cred că anvergura sa este una atât de mică. Rămân însă anumite zone care trebuie mai bine exploatate.
Balanţa comercială dintre Coreea şi România rămâne modestă şi dezechilibrată. Ce spun prognozele? Să ne aşteptăm ca, printre efectele acordului de liber-schimb negociat între Coreea şi UE, să se găsească şi creşterea decalajului importuri/exporturi dintre România şi Coreea?
Într-adevăr, volumul schimburilor comerciale nu este atât de mare pe cât ne-am fi aşteptat, dar să ne uităm la tendinţe. Până în anul 2007, balanţa comercială a tot crescut, până aproape de 1 miliard de dolari. În 2008, odată cu criza Lehman Brothers, volumul s-a înjumătăţit. De aproape doi ani, trendul şi-a revenit uşor, iar în 2011 s-ar putea apropia de 1 miliard de dolari. Aşadar, semnalele sunt pozitive, s-a reluat creşterea, şi cred că va continua în acelaşi ritm. Cât priveşte deficitul din balanţa comercială, într-adevăr, el există şi este favorabil Coreei, dar problemele sunt structurale şi nu pot fi rezolvate peste noapte.
Pe de altă parte, statisticile nu proiectează întregul tablou. În firmele coreene, în România, lucrează aproape 10.000 de angajaţi, iar exporturile lor pleacă nu doar spre Coreea, ci şi spre alte state europene, un amănunt pe care, însă, statisticile nu îl reflectă. Şi noi avem probleme legate de deficit sau de surplus în schimburile comerciale cu alte ţări. Cu China, de pildă, avem un anumit surplus; cu Japonia, în schimb, înregistrăm un deficit comercial cronic. Aceste dificultăţi se vor reduce pe măsură ce schimburile comerciale între ţări vor creşte. Este însă nevoie de răbdare şi de multe eforturi.
De cealaltă parte, acordul nostru cu UE reprezintă o oportunitate pentru oamenii de afaceri coreeni şi români, pentru produsele româneşti. Să luăm ca exemplu vinurile. Taxele pentru cele româneşti erau de 15%. Acum, taxele fiind zero, România poate concura, pe piaţa vinurilor, cu alte state cu care avem acorduri similare, cum ar fi Chile. Întrebarea este cum vor profita companiile româneşti de această ocazie.
La Bucureşti, oficialii români vorbesc tot mai mult despre imperativul intrării de noi investiţii străine din zona asiatică. Cu ce ar putea să atragă Bucureştiul companiile coreene?
Sunt necesare eforturi pentru îmbunătăţirea climatului investiţional, în general, şi a infrastructurii legislative şi fiscale, în particular. Una dintre facilităţile cu care statul român ar putea veni în întâmpinarea tuturor investitorilor străini, şi nu doar a celor coreeni, priveşte oferirea unor servicii integrate necesare deschiderii unei investiţii noi aici.
Servicii cum oferă în Coreea KOTRA (Korean Trade-Investment Promotion Agency – n.r.)?
Exact. În Coreea, procedura se numeşte „one-stop-service” (echivalentul unui ghişeu unic unde investitorul străin îşi poate rezolva o gamă largă de probleme, de la obţinerea unui birou cu o chirie rezonabilă, până la consultanţă privind legislaţia – n.r.). Este deasemenea importantă şi existenţa unui învăţământ şi a unui sistem sănătate de calitate. Oamenii de afaceri nu doresc să-şi sacrifice nici sănătatea, nici educaţia copiilor doar pentru a investi peste hotare. În lipsa condiţiilor, investitorul priveşte în altă direcţie.
Un mare consorţiu coreean este interesat de centrala nucleară de la Cernavodă. Dar ţara dumneavoastră derulează politici elaborate şi investeşte sume mari în energia regenerabilă. Prezintă România vreun interes, din acest punct de vedere?
România are un mare potenţial, însă întâi aş face o paranteză. Guvernul meu a stabilit o strategie pentru ceea ce noi numim „Green Growth” (în traducere, „creşterea (economică) verde” – n.r.). În esenţă, presupune implicarea companiilor într-un amplu proces de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Este o schimbare uriaşă de paradigmă, iar energia regenerabilă ocupă o poziţie-cheie în strategia noastră. Politicile guvernamentale prevăd facilităţi pentru a încuraja firmele să se orienteze spre acest sector şi înţeleg că şi guvernul român plănuieşte să facă posibilă utilizarea energiei regenerabile în proporţie de 30% până în anul 2020. Momentan, marii jucători de pe piaţă sunt europeni. Sperăm însă ca şi companiile coreene să îşi aducă propriile contribuţii. Pentru început, va demara curând un studiu de fezabilitate pentru un proiect privind energia eoliană, în zona de est a României.
Despre ce companii este vorba?
În această fază nu pot spune. Sper să fie un proiect de succes.
Anul acesta, agricultura românească a demonstrat că, în condiţii de vreme bună, îşi poate atinge potenţialul, dar norocul nu e suficient. Există probleme majore de sistem, cum ar fi lipsa infrastructurii adecvate pentru irigaţii. Pe de altă parte, sunt firme coreene care au investit serios în agricultură, peste hotare. Cum poate deveni şi România atractivă?
Într-adevăr, firme coreene au investit în multe ţări, precum Rusia, Ucraina, dar şi pe continentul sud-american. Din nefericire România, care a fost odată grânarul Europei, nu le este prea bine cunoscută oamenilor de afaceri sud-coreeni. Din fericire, însă, luna viitoare va sosi la Bucureşti o echipă de experţi de la Seul pentru a cerceta variantele entru o posibilă cooperare, în agricultură, cu România. România este privită drept una dintre ţările propice pentru investiţiile în agricultură. Are o climă bună, un sol fertil, un regim favorabil de precipitaţii. Sperăm, de aceea, ca vizita pe care o vor face experţii să pregătească terenul pentru posibile investiţii pe această zonă.
Sunteţi la curent cu temerile Ministerului de Externe român, privitor la interesul, considerat prea mare, al străinilor de a cumpăra suprafeţe largi de teren agricol în România?
În general, acesta este şi sentimentul împărtăşit de mulţi fermieri şi localnici inclusiv în Coreea. Asta, şi pentru că unii investitori deţin suprafeţe mari de teren agricol, dar nu le cultivă. Noi căutăm alternative la luarea în proprietate, precum contractele de arendă pe termen lung şi comasarea unor loturi de pământ (care aparţin unor fermieri locali şi pe care să fie astfel cultivate anumite tipuri de produse – n.r.).
Apetitul firmelor străine de a pătrunde într-o ţară este direct proporţional cu gradul de predictibilitate şi de transparenţă al respectivei pieţe. Cât de confortabilă este, din acest punct de vedere, piaţa românească?
Predictibilitatea şi transparenţa sunt esenţiale. Fiecare ţară trebuie să abordeze lucid aceste aspecte, dar situaţiile diferă de la un stat la altul. Guvernul român a făcut eforturi intense în acest sens. Au apărut progrese, dar mai sunt multe de făcut.
Cel mai important lucru pe care România îl poate face pentru SUA, spunea preşedintele Obama, este să-şi facă justiţia cu adevărat funcţională. Ce poate face România pentru Coreea?
Sistemul de justiţie joacă un rol-cheie în ridicarea standardelor de predictibilitate şi transparenţă, dar numai reforma din acest sector nu este suficientă. Ar trebui să existe un soi de campanie naţională, o agendă naţională pentru a creşte predictibilitatea şi transparenţa. Au fost făcute progrese semnificative, dar România trebuie să-şi dubleze eforturile.
Cum se văd de la Seul rapoartele defavorabile pe justiţie, privind România, publicate de Comisia Europeană?
Nu am avut ocazia să le citesc, aşa că aş prefera să nu le comentez.
Acum un an, însărcinatul cu afaceri al României de la Seul spunea într-un interviu acordat ziarului nostru că României îi lipseşte voinţa politică de a atrage fondurile cu care Coreea vine în Europa. Se vede la fel şi din perspectiva dumneavoastră?
Da. Într-o anumită măsură. Dar nu are legătură numai cu Republica Coreea, ci şi cu alte ţări. Statele se află într-o copetiţie feroce pentru a atrage investiţii străine. În zilele noastre, fiecare ţară face astfel de eforturi. Eu însumi trebuie să-i concurez pe colegii mei aflaţi la post în ţările vecine pentru a-i convinge pe investitorii din Coreea de avantajele pe care le oferă România. Sigur, avem nevoie de voinţă politică pentru a ne atinge scopurile.
Ne putem aştepta într-un viitor apropiat la deschiderea unei legături aeriene directe Bucureşti-Seul?
Să fiu sincer, nu cred că se va întâmpla aşa ceva în viitorul apropiat pentru că totul depinde de trafic, încă redus, dar cu tendinţe de creştere. V-aş da însă un exemplu. În fiecare an, circa 100.000 de coreeni zboară la Istanbul şi 50.000 în Croaţia. Ce-ar fi ca o parte dintre ei să vină şi la Bucureşti? Dar cum se poate face asta? România are un potenţial turistic uriaş, graţie reliefului său şi bogatului patrimoniu istoric. Totuşi, infrastructura, inclusiv cea turistică, ar fi unul dintre aspectele de îmbunătăţit, ca şi publicitatea, astfel încât oamenii să afle mai multe despre România. Noi vom continua să luptăm ca aceste lucruri să fie duse la bun sfârşit.
Relaţiile româno-coreene funcţionează altfel pe zona culturală. Serialele, spre exemplu, au un succes uriaş în România. Care este secretul Coreei, cum aţi ajuns în topul exportatorilor de produse culturale?
Sunt încântat, deşi puţin surprins, că atât de multor români le plac serialele coreene. Cred că aceste seriale sunt uşor de asimilat şi pentru că sud-coreenii, la fel ca românii, preţuiesc valori precum familia şi natura. În plus, aceste seriale nu conţin prea multă violenţă, sex şi droguri, ci sunt mai degrabă despre dragoste şi familie. Să luăm „K-pop” („korean pop”, gen muzical apărut în anii ’90 – n.r.). Artiştii sunt atrăgători şi bine pregătiţi, iar cântecele sunt semnate de autori internaţionali. Oamenii din această branşă ştiu să citească foarte bine ceea ce publicul îi doreşte şi cum să combine specificul coreean cu diversitatea pe care o oferă restul lumii.
În ultimele 18 luni au existat momente foarte tensionate între cele două Corei. Cât de departe se poate ajunge? Pe plan extern, contextul politico-militar este deja foarte încărcat.
Au fost tensiuni mari, mai ales după provocările ostile de anul trecut ale Coreei de Nord. Aceste lucruri dăunează grav păcii şi securităţii din Peninsula Coreeană şi dincolo de aceasta. Evident, această situaţie nu ar trebui să dureze prea mult. Recent au fost reluate contacte pentru discuţii bilaterale.
Ce aşteptări are Seulul după succesiunea la vârful statului nord-corean?
Sperăm ca ţara să iasă din izolarea autoimpusă şi să acţioneze într-o manieră responsabilă, să renunţe la programul său nuclear şi la acţiunile ostile. Dacă Coreea de Nord va lua astfel de hotărâri strategice, Coreea de Sud, împreună cu comunitatea internaţională, o vor asista, în beneficiul reciproc.
Ce vă doriţi cel mai mult de la acest mandat?
În primul rând, aş dori să adâncesc şi să lărgesc parteneriatul strategic convenit în anul 2008. În ciuda reuşitelor remarcabile (de până acum), există şi alte zone în care am putea conlucra – cercetarea şi dezvoltarea, agricultura, sectorul IT. De pildă, companiile coreene de construcţii au avut anul trecut comenzi externe de 70 miliarde dolari, iar pentru anul în curs de 50 de miliarde. Sunt prezente preponderent în Africa, Orientul Mijlociu, America Latină, dar mai puţin în Europa.
Din moment ce România are nevoie de lucrări mari de infrastructură, cred că firmele sud-coreene, experimentate şi bine pregătite, pot fi un bun partener. În săptămânile care vin va sosi la Bucureşti, în căutarea de oportunităţi, o delegaţie care reprezintă companiile coreene de construcţii care operează peste hotare. În al doilea rând, aş dori să fac mai cunoscut profilul României printre coreeni. România reprezintă încă o ţară îndepărtată pentru majoritatea coreenilor, care au doar cunoştinţe vagi. O bună ocazie de a face ţara dumneavoastră mai cunoscută ar fi Yeosu Expo, care se va ţine în Coreea, anul viitor în luna mai. Mă simt obligat să sporesc gradul de cunoaştere pe care o au conaţionalii mei despre România.
