O inscripţie inedită pe piatră care atestă conflictul politic dintre împăraţii romani Geta şi Caracalla şi modul în care cel din urmă încerca să îi şteargă celuilalt numele din istorie a fost descoperită de arheologi în Cetatea din Alba Iulia, potrivit Mediafax.
Directorul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, că inscripţia a fost descoperită de arheologii muzeului în timpul săpăturilor pe care le desfăşoară în Parcul Custozza, în clădirea comandamentului castrului Legiunii a XIII – Gemina, imobil denumit în termeni de specialitate „Principia”.
Rustoiu a spus că este vorba de o inscripţie inedită pe piatră în care numele co-împăratului Geta sau Publius Septimius Geta a fost şters de împăratul Caracalla „Marcus Aurelius Antoninus”, fratele său.
Potrivit sursei citate, cei doi, fiii împăratului Septimius Severus, au fost asociaţi la domnie după moartea tatălui lor, survenită în anul 211 d. Hr., iar ulterior, tot în acel an, Caracalla îl ucide pe Geta şi porunceşte ca fratele său să fie şters din istorie.
„Observăm că nu doar acum există confruntări politice şi ele au fost şi în antichitate, mai ales în epoca romană, unde se terminau adesea prin eliminarea fizică a adversarului. De precizat că răzbunarea îl urmărea pe cel învins şi dincolo de moarte. Din acest motiv, o sentinţă mult mai dură în ochii romanilor era ştergerea numelui celui învins din istorie sau «damnatio memoriae». În acest caz numele lui era şters de pe toate inscripţiile, iar statuile care îl înfăţişau erau ridicate de pe socluri şi topite. Acest tip de a rezolva disputele politice apăreau mai ales în cazurile luptelor pentru scaunul imperial”, a spus Gabriel Rustoiu.
Directorul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia a afirmat că inscripţia descoperită este inedită şi cu importanţă istorică astfel încât fragmentul de piatră pe care se află a fost ridicat şi transportat în interiorul muzeului unde urmează să fie cercetat de specialişti.
Cetatea din Alba Iulia a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea, între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din România. Înainte de a se ridica fortificaţia de tip Vauban, pe acest loc au existat un castru roman (al legiunii a XIII -a Gemina, anul 104) şi o cetate medievală.
