Liderul PSD a evitat să se asocieze cu inițiativele care nu pot fi înghițite de lumea bună. Grațierea, amnistia, schimbarea Codurilor în favoarea corupților sunt subiecte pe care le-a lăsat spre rezolvare oamenilor dedicați din partid, socotind în primă instanță că va fi salvat de ei, fără ca el să se murdărească pe mâini.
Când și-a dat seama că nu poate să fie un beneficiar nevinovat al grațierii, caz în care va fi imediat izolat de liderii occidentali, Liviu Dragnea a început să joace rolul democratului intransigent. L-a pus imediat la colț pe senatorul PSD Șerban Nicolae, fiindcă a propus amendamentele care i-ar fi scăpat de pușcărie pe mulți politicieni, inclusiv Dragnea. Nicolae a fost certat public și i s-au luat funcțiile: președinția Comisiei juridice plus șefia grupului senatorial PSD.
La început, Liviu Dragnea a crezut că Ordonanța 13 va rezolva repede și eficient multe dintre problemele care nu-l lasă încă să doarmă. Atunci era încă un militant al grațierii, chiar dacă a aruncat întreaga responsabilitate pe umerii Cabinetului Grindeanu. În săptămânile de proteste și-a dat seama că nu doar oamenii din stradă îl considerau autorul ordonanței, ci și diplomații statelor vestice acreditați la București. I s-a spus din mai multe părți, în limbaj diplomatic, dar ușor de decriptat, că orice soluție legală care îi scutește pe corupți de închisoare îl face indezirabil în fața oficialilor occidentali.
Toți liderii politici vestici, dar nu numai, care trec prin București se întâlnesc în mod obligatoriu cu Liviu Dragnea, pe care îl recunosc ca lider al coaliției de guvernământ și îi conferă o greutate mai mare decât prim-
ministrului Sorin Grindeanu. Această greutate politică funcționează însă și invers pentru oficialii euro-atlantici: dacă Legea grațierii este adoptată pentru a-l salva pe Dragnea, înseamnă că el este considerat autorul ei moral, iar șeful PSD va fi ocolit.
Întâlnirile pe care le-a avut, la început cu diplomații occidentali, apoi cu liderii europeni sau ai statelor importante care au venit în România, i-au gâdilat orgoliul lui Liviu Dragnea, l-au făcut să se simtă important și, poate, l-au scos cumva din zona periferică în care se afla. Odată admis la masa lor, Dragnea nu vrea să mai piardă acest privilegiu. Se simte bine printre șervete scrobite și oameni educați, care-l iau în seamă. Știe că atunci când va cădea în dizgrație va cădea cu totul.
E posibil, însă, și reversul: un verdict cu executare din partea Înaltei Curți în dosarul în care este acuzat de abuz în serviciu. În acest caz, Liviu Dragnea va dispărea definitiv din politica autohtonă. Să fie orgoliul lui Dragnea mai mare decât instinctul lui de conservare sau are în mânecă vreun as? Cine poate crede că liderul PSD își neglijează viitorul de dragul poziției lui „democrate“, care-l face popular printre diplomați și oficiali vestici? Îmbogățit din funcțiile publice pe care le-a ocupat în ultimii 20 de ani, cu afaceri extinse până în America de Sud, Dragnea ar putea pierde mai mult decât partidul dacă nu știe cum să joace. Poate că pleacă „la pescuit“, așa cum i-a amenințat pe colegii săi din partid, dacă nu-i reușesc înțelegerile pe care le face pe deasupra lor. Până atunci, va dansa așa cum i se va cânta, iar PSD va renunța la grațiere, după cum a sugerat chiar Dragnea.
