Odată cu introducerea impozitului pe gospodărie, o mulţime de venituri exceptate acum de la taxare vor fi „zeciuite“ de către Fisc. Printre ele se află inclusiv pensiile mai mici de 2.000 de lei sau indemnizaţiile pentru creşterea copilului.
Bugetul nu va mai putea susţine cheltuielile care cresc în ritm galopant, în condiţiile în care veniturile nu se majorează conform aşteptărilor. În aceste condiţii, Ministerul Finanţelor va trebui să scoată bani şi din „piatră seacă”, iar contestatul impozit pe gospodărie pare a fi doar o metodă de a taxa ceea ce în prezent nu este impozabil.
Specialiştii companiei de consultanţă şi audit PwC România au semnalat că, în forma actuală, sistemul propus de Finanţe ar putea duce la lărgirea bazei de venituri impozabile. Astfel, printre categoriile de venituri care ar putea fi taxate, odată cu trecerea la impozitul pe gospodărie, se află: ajutoarele sociale, indemnizaţiile pentru risc maternal, de maternitate/creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav, sumele încasate din asigurări de orice fel, reprezentând despăgubiri, banii primiţi din exproprieri, pensiile pentru invalizii de război, sumele primite sub formă de sponsorizare sau mecenat.
Totodată, în baza lărgită de impunere ar putea intra pensiile sub 2.000 de lei sau veniturile din premii sub 600 de lei, dar şi contribuţiile la un fond de pensii facultativ, ori primele de asigurare volun-tară de sănătate, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 euro anual de persoană. În plus, ar urma să fie taxate bursele elevilor, dar şi premiile obţinute de elevi şi studenţi în cadrul competiţiilor interne şi internaţionale, la fel şi premiile obţinute de sportivi, arată analiza specialiştilor de la PwC.
Ce probleme ar putea apărea
Aşa cum se ştie, Ministerul Finanţelor lucrează la schimbarea radicală a sistemului de impozitare, prin renunţarea la cota de 16% asupra veniturilor obţinute de persoanele fizice şi implementarea unei cote de 0-10% asupra tuturor veniturilor obţinute de o gospodărie. „Trecerea la noul sistem de impozitare va presupune câteva provocări majore din punct de vedere al procedurii fiscale, începând chiar cu necesitatea definirii foarte clare a termenului de gospodărie, inexistent până acum în legislaţia civilă din România şi cu stabilirea corespunzătoare a regimului său juridic. De asemenea, va trebui lămurit cum va funcţiona sistemul propus de angajare a câtorva mii de consultanţi fiscali plătiţi de stat, dar care să fie în slujba contribuabililor, mai ales faţă de inerentul conflict de interese care poate să apară”, a declarat Dan Dascălu, partener la firma de avocatură D&B David şi Baias.
Trebuie lămurit și dacă persoanele fizice rezidente, dar fără domiciliul în România, pot forma o gospodărie. De asemenea, cine este reprezentatul gospodăriei care răspunde de declarare şi plata impozitului pentru toată gospodăria.
Comparaţie cu alte ţări
În prezent, cota de 16% este printre cele mai mici din Europa. Conform datelor PwC, în 2016 cel mai mare impozit pe venit se înregistra în Suedia (57,1%), Portugalia (56,5%) şi Danemarca (55,8%). La polul opus, se află România (16%), Cehia, Lituania, Ungaria (15%) şi Bulgaria (10%). Media UE este de 39%, iar din 28 de state, doar opt, printre care şi România, au cotă unică.
Pe de altă parte, în 18 ţări din Uniunea Europeană nu există conceptul de unitate familială pentru scopuri fiscale, iar acolo unde este definită clar în legislaţie în general rămâne la latitudinea contribuabililor dacă se înregistrează în scopuri fiscale individual sau la nivel de familie. Există, de pildă, în Danemarca, unde soţii care locuiesc împreună sunt răspunzători în comun pentru obligaţiile lor fiscale, sau Franţa, unde, de asemenea, impozitul pe venit este evaluat pe baza unei gospodării fiscale. În Germania, Spania şi Irlanda sistemul există, dar e opţional. În Grecia, soţii depun o declaraţie comună, dar fiecare este obligat să plătească impozit pe partea sa din venitul comun. În SUA, soţii sunt impozitaţi separat asupra veniturilor acestora, dar pot opta să depună o declaraţie comună.
Impozitul pe salariu, reţinut la sursă în UE
Un alt aspect care trebuie semnalat este odată cu trecerea la impozitul pe venitul global, Finanţele vor să renunţe şi la reţinerea la sursă a impozitului pe salariu. „Trebuie spus că în toate statele membre UE, impozitul pe salarii se reţine la sursă de către angajatori. Acelaşi sistem există şi în Statele Unite pentru veniturile din salarii şi pensii. Trecerea de la sistemul reţinerii la sursă la un sistem de declarare anuală a veniturilor presupune o schimbare profundă de mentalitate şi de proceduri fiscale, atât pentru contribuabili, care vor trebui să calculeze pe tot parcursul anului cât anume din venituri pot cheltui şi cât trebuie să păstreze pentru plata impozitului anului, dar şi pentru autorităţile fiscale, care vor fi puse în faţa unui efort administrativ considerabil pentru a gestiona volumul ridicat de informaţii presupus de noul sistem”, a declarat Mihaela Mitroi, liderul departamentului de consultanţă fiscală din cadrul PwC România.
