Campania publicitară care anunţă începutul show-ului televizat „Clubul Playboy” a cuprins Statele Unite, invadând toate panourile publicitare şi reclamele. Fiica unui astfel de „iepuraş” Playboy nu a putut trece cu vederea imaginile cu fete zâmbitoare mai mult dezbrăcate, cu urechi de iepuraş şi codiţe pufoase, fără să îşi amintească de experienţa mamei ei şi a împărtăşit povestea sa pe blogul personal, aceasta fiind preluată ulterior de salon.com.
Rhonda Talbot povesteşte că mama ei era tânără şi frumoasă, în ciuda faptului că avea şase copii. „Avea 26 de ani, era frumoasă, avea dinţi albi perfecţi, plete lungi, aurii, o siluetă sexy şi era incredibil de dezinvoltă,” scrie autoarea despre femeia care i-a dat viaţă.
Rhonda crescuse, însă, într-o familie dezorganizată şi stăteau prost cu banii. Atunci, mama ei a văzut slujba de iepuraş Playboy ca pe o şansă la o viaţă mai bună. La vremea aceea, scrie tânăra, Cluburile Playboy erau ceva obişnuit în cartierele bogate ale oraşelor. Familia ei avea atât de puţine lucruri încât mama ei fura cu regularitate diverse obiecte din casele în care făcea curăţenie, de la pahare şi farfurii la conserve şi picturi în ulei.
Când s-a hotărât să aplice pentru slujba de iepuraş Playboy, mama Rhondei a trecut printr-o perioadă dură de pregătire. Tânăra îşi aminteşte sesiunile în care mama ei mergea seara pe perne, cu un coş plin cu pahare cu apă pe umăr, pe nişte tocuri imposibil de înalte. Asta deoarece echilibrul era un detaliu crucial pentru obţinerea slujbei. Apoi au urmat sesiunile de machiaj cu produse furate. Rhonda mărturiseşte că mama ei o punea să fure, în timp ce ea crea o diversiune: „Nu vor bănui un copil de 10 ani. Eu creez o diversiune,” spunea mama fetei. Apoi se prefăcea că are un infarct.
În spatele măştii de „iepuraş”
„Mama a fost incredibil de mândră când a trecut cu brio de audiţie şi a fost invitată să înceapă munca,” scria Rhonda pe blogul ei. Dar acesta nu a fost sfârşitul. În nopţile când mama ei lucra la club, Rhonda o aştepta până târziu, uneori după ora două noaptea.
Într-o noapte, a pândit prin uşa între-deschisă a dormitorului mamei ei. Deoarece iepuraşii trebuiau să îşi lase corsetele de satin şi ciorapii la club, Rhonda nu îşi văzuse niciodată mama îmbrăcată în uniforma dureros de strâmtă de iepuraş. Ceea ce a văzut ea au fost efectele fizice devastatoare pe care aceasta le-a avut asupra trupului mamei ei: tăieturi adânci de o parte şi de alta a taliei acesteia, arsuri pe coapse şi bătături însângerate pe degetele de la picioare.
„Am rezistat trei luni,” îi spunea femeia Rhondei. „Mi-am rupt patru degete, probabil aveam hernia, este posibil să-mi fi rupt o coastă şi nu am întâlnit niciodată un bărbat disponibil. Deoarece eram mai ‚în vârstă’, nu eram niciodată invitată la petrecerile private.” Ironic, însă, mai spune ea, nu se petrecea nimic ruşinos acolo: nu făcea nimeni sex şi nu se purta nimeni într-un mod nepotrivit. Iepuraşii nu erau decât nişte chelneriţe mai preţioase.
Acum, Rhonda se întreabă: „De ce a suportat mama slujba, chiar şi pentru câteva luni, dacă pe mine m-a învăţat să nu mă las niciodată constrânsă de un bărbat? De fapt, suferea de deziluzia că îl va întâlni pe Hugh Hefner (deşi noi locuiam în Detroit) sau un alt bărbat bogat care ar fi luat-o de soţie şi ne-ar fi luat pe toţi în vreun paradis de pe litoralul Californiei. Uitaţi faptul că avea şase copii, toţi sub vârsta de 13 ani, de la preadolescenţi dependenţi de heroină până la bebeluşi în scutece – ca să nu mai vorbim de o gâscă canadiană pe care a adus-o acasă, nişte pisici siameze şi câteva mandate de arestare pe numele ei.”
