Se discută aprins despre soarta relaţiilor dintre Gigi Chiru, liderul organizaţiei judeţene a PDL, şi Claudiu Palaz, prefectul în funcţiune. Paradoxal, îngrijorarea pleacă de la faptul că prefectul l-ar fi scăpat din braţe pe domnul Chiru! Nu ar fi trebuit să fie taman invers?
Adică, după datina străbună, Palaz să fie cel care să se teamă că liderul pedeliştilor nu-l mai bagă în seamă? Şi, ca atare, să se facă preş pentru a nu fi schimbat din funcţie? În această ipostază politică, oarecum inedită, sunt tentat să pun pe tapet o mai veche întrebare din lumea galinaceelor: oul sau găina? Din câte ştiu, şi ştiu bine de la faţa locului, Claudiu Palaz nu a fost învestit în funcţia de prefect cu sprijinul lui Gigi Chiru, care, la ora aceea, era un simplu membru de partid în PDL Constanţa.
În acea perioadă, alţii dictau în partid şi domnul prefect a uitat, cum e în firea lui să procedeze, că, fără sprijinul acelor oameni, printre ei şi Mircea Baniaş, nu şi-ar mai fi văzut niciodată visul cu ochii. Apreciez perseverenţa cu care domnia sa şi-a urmat crezul, visând cu ochii deschişi la funcţia de prefect. Recunosc că s-a bucurat din start de susţinerea mai multor primari, inclusiv din PDL, dar toate aceste chestiuni nu erau suficiente, ţinând cont de parcursul său până la momentul adevărului. Ca atare, concluzionând, Claudiu Palaz nu-i datorează nimic lui Chiru!
Înclin să cred că, în sens invers, da. Deloc întâmplător, după alegerile de partid de la Constanţa, au apărut, după modelul repartizării steagurilor, tot felul de variante electorale gen Chiru la Primărie, Palaz la Consiliul Judeţean etc. La început, după alegerea lui Chiru în fruntea PDL Constanţa, prefectul părea entuziasmat, fiind pesemne convins că are deja în mânecă un as. În timp, domnia sa a revenit cu picioarele pe pământ. Fiind un om pragmatic, încearcă să se detaşeze. Cred că s-a convins că Gigi Chiru nu este omul dorit de zeii pedelişti la locul potrivit.
