Deşi e un sport extrem, la un salt cu paraşuta riscul s-a redus enorm

Vă tentează un salt cu paraşuta, dar înainte vreţi să aflaţi mai multe despre acest zbor? Mergeţi la Clinceni, între 22 şi 25 septembrie, unde TNT Brothers va organiza „Bucharest Skydi­ving Boogie”.

Este primul eveniment de acest gen organizat în România şi se adresează atât paraşutiştilor licenţiaţi, cât şi curajoşilor. „Bucharest Skydiving Boogie” a fost iniţiat de TNT Bro­thers. Despre el, dar şi despre paraşutismul comercial, ne vorbeşte Dragoş Boeru.

Să vă cunoaştem întâi. Ce este TNT Brothers?

Dragoş Boeru: Este o asociaţie sportivă, înfiinţată pentru practicarea sportului extrem, paraşutism. S-a întâmplat în 2006, când am vrut să înfiinţăm un club de paraşutism. Locaţia am găsit-o aproape de Bucureşti, lângă Aerodromul de la Clinceni, unde am achiziţionat un teren. Clubul nostru se adresează atât persoanelor iniţiate în paraşutism, cât şi celor neiniţiate. Cei neiniţiaţi pot sări în tandem, asta înseamnă o pregătire de 10 minute înainte, salt cu un instructor experimentat şi, opţional, pot fi filmaţi şi fotografiaţi şi totul se desfăşoară în decurs de o oră, de când persoana ajunge la Clinceni.

Putem asigura şi cursuri de paraşutism, după metoda AFF (Accelerated freefall), ce presupune 7 module practice, plus un modul de teorie. Modulele practice presupun un salt din avion de la înălţimea de 4.000 metri, cu doi instructori în primele trei nivele şi în următoarele patru cu un singur instructor. Şapte module înseamnă şapte salturi, după care pot opta pentru salturile de consolidare, până la 25 de salturi, când pot primi licenţa A. Clubul nostru este afiliat USPA (United States Parachute Association), noi, practic, dăm licenţele de paraşutism în numele şi pentru ei.  Licenţele sunt, bineînţeles, recunoscute internaţional.

Pentru aceste cursuri, e necesară o pregătire?

D.B.: Pentru saltul în tandem, nu trebuie să ai nici o pregătire anume, sunt doar câteva restricţii de ordin medical, şi anume să nu fi făcut scufundări cu o zi înainte, să nu fi consumat băuturi alcoolice. Important este ca persoana în cauză să fie receptivă la trainingul instructorului. Pentru clubul de paraşutism sunt însă necesare nişte aptitudini fizice. Practic, este vorba de un curs, se predă un capitol, după care se face saltul. Dacă a reţinut şi a respectat ceea ce s-a predat, trece la nivelul următor şi tot aşa până la nivelul şapte.

Până acum, au existat cereri pentru salturile comerciale, în tandem?

D.B.: Pentru noi a fost destul de greu, pentru că am adus un produs relativ nou în România. S-a mai făcut paraşutism în ţară, dar noi l-am adus ca un sport comercial, adică vii, plăteşti şi sari chiar în acea zi. Pe partea de paraşutism, în România, avem o piaţă în formare. Noi, prin PR-ul clubului, vrem să transmitem oamenilor că la un salt cu paraşuta, deşi vorbim despre un sport extrem, riscul s-a redus aproape la minimum, datorită progresului tehnologiei şi a experienţei tuturor celor care l-au practicat la nivel internaţional. La noi nu există o cultură a saltului cu paraşuta, singurele lucruri care s-au auzit despre acest sport a fost când s-au întâmplat accidente. Anual, un accident reprezintă mai puţin de 0,05% din totalitatea salturilor efectuate, dar oamenii, neauzind nimic altceva în afară de acele accidente, evident că asociază paraşutismul cu un sport foarte periculos. Noi la asta lucrăm acum, încercăm să educăm puţin piaţa. E un sport sigur, e un sport cu o tehnologie avansată, există două paraşute, există un sistem automat care deschide paraşuta (dacă instructorul sau studentul este în incapacitatea de a o deschide).

De la ce înălţime se poate sări?

D.B.: În funcţie de aeronavă, înălţimile variază între 3.000 şi 4.000 de metri, suficient pentru a face toate mişcările pe care le programăm. Evident că pe noi ne interesează saltul cu paraşuta închisă, cădem în gol 3.000 de metri, din acest motiv urcăm la 4.000.

Spune-mi despre evenimentul din septembrie.

D.B.: Între 22 şi 25 septembrie vom organiza Bucharest Skydiving Boogie, un eveniment pe care intenţionăm să-l organizăm anual. Dorim să avem între 35 şi 45 de paraşutişti licenţiaţi, care să efectueze 20 de salturi, sub o anumită organizare. În România, preponderent, au existat zborurile pe burtă, în cădere liberă se poate zbura pe burtă sau vertical (cu capul în jos sau sus). Diferenţa dintre ele este viteza de deplasare: pe burtă ai aproximativ 200 km/oră, în căderea verticală ajungi la 260-270 km/oră. Încercăm să ne antrenăm pentru zborul în formaţie. Vor veni două persoane, ce vor fi responsabile de toţi cei 40 de paraşutişti. În funcţie de pregătirea fiecăruia, îi vor pune să sară câte doi, câte trei, patru sau cinci, urmând ca, la finele celor patru zile, să formăm grupuri de câte zece persoane.

Este strict un eveniment pentru paraşutişti licenţiaţi?

D.B.: Nu, aceasta este partea de paraşutism. Ne-am propus să facem 160 de vouchere de tandem, pentru persoanele neiniţiate. Vrem ca aceia care vin să sară pentru prima dată să vadă ce înseamnă cu adevărat acest sport, cum sunt paraşutiştii în mediul lor, cum se antrenează, cum fac un briefing pentru saltul ce urmează. Cumva, dacă vrei, este un fel de educaţie printr-un eveniment, prezentarea sportului, într-un mod educativ, celor care vin să sară pentru prima dată.

Preţurile voucherelor sunt destul de mari, pentru puterea noastră de cumpărare.

D.B.: În primul rând, este o activitate aeronautică şi asta presupune costuri mari. Carburantul folosit de noi e acelaşi folosit la aeronavele pentru pasageri, firma care ne întreţine aeronavele este aceeaşi care întreţine şi avioane de linie, piloţii au licenţă de zbor şi pe aeronavele comerciale. Este o activitate costisitoare, dar, sincer îţi spun, am încercat să facem preţurile cât mai atractive. La noi, sunt cu 30-40% mai mici decât acelaşi produs în Cehia, Ungaria, Spania, de Marea Britanie nici nu mai spun. Într-adevăr, este un produs scump, îl faci dacă ţi-l doreşti foarte mult.

Dă-ne câteva motive pentru care ar trebui să sărim cu paraşuta, măcar o dată în viaţă.

D.B.: Din punctul meu de vedere, motivaţia e dată de depăşirea limite-­ lor. Dacă vrei să simţi ce înseamnă cu adevărat libertatea, cred că ar trebui să faci un salt cu paraşuta. Sentimentul de zbor este pe deplin garantat, simţi pe propria piele ce înseamnă să zbori, tu controlezi căderea în gol. Practic, e un lucru pe care corpul uman îl acceptă cu greutate. În mod normal, corpul nu acceptă căderea în gol, dacă reuşeşti s-o faci, cred că tocmai ai reuşit să-ţi învingi instinctele.