Răul este absenţa empatiei, potrivit unui profesor specialist în psihologia dezvoltării umane de la Universitatea din Cambridge, Dr. Baron-Cohen. În cartea sa, „Ştiinţa răului”, profesorul propune o ipoteză interesantă pentru un nou mod de a privi răul.
„Scopul meu principal este să înţeleg cruzimea umană, înlocuind termenul neştiinţific „rău”cu termenul ştiinţific „empatie”,” scrie autorul la începutul cărţii sale, citat de nytimes.com. Răul a fost definit până acum în termeni religioşi, ca o condiţie psihică sau în termeni „circulari”, de exemplu, „A făcut lucrul X pentru că este cu adevărat rău.”
Cele trei tipuri de empatie zero
Dr. Baron-Cohen propune ca răul să fie privit ca o absenţă a empatiei, amplificată de factori de mediu negativi (de cele mai multe ori familia, mediul în care copilul se dezvoltă) şi componenta genetică. Când aceşti trei factori sunt prezenţi în acelaşi timp, rezultă un tip de personalitate numit „zero-negativ”. Acest „zero-negativ” poate lua trei sau mai multe forme, dintre care principalele au fost numite după termeni folosiţi în psihiatrie: „Tip Zero P” (psihopatologie), „Tip Zero B” (tulburare de personalitate „borderline”, care denotă instabilitate emoţională) şi „Tip Zero N” (narcisism).
Autorul cărţii este de părere că toate trei tipurile au caracteristic gradul zero de empatie. Coeficientul de empatie poate fi calculat şi online, cu un scor numeric care este apoi interpretat în grade de empatie de la zero la şase (super-empatie).
Naziştii au folosit prizonieri evrei în experimente greu de imaginat efectuate în lagăre de concentrare precum cel de la Dachau. Cum îşi pot oamenii trata semenii ca pe nişte obiecte de studiu şi cum îşi pot bloca tendinţa naturală de simpatie faţă de fiinţe din aceeaşi specie? Acestea sunt întrebările la care teoria propusă de Simon Baron-Cohen ar putea răspunde. În cazul naziştilor, el crede că a fost vorba de mediu şi a făcut referire la presiunile sociale din Germania acelor timpuri.
Responsabilitatea individului
Dar dacă gradul zero de empatie este o formă de disabilitate neurologică, care este limita peste care un individ poate fi numit responsabil pentru o infracţiune pe care a comis-o? Dr. Baron-Cohen crede că închisoarea este necesară pentru infracţiunile grave din trei motive: pentru a proteja societatea, pentru a semnala oprobriul public şi pentru a încerca să facă dreptate.
Însă empatia zero nu este neapărat negativă. Ea poate fi şi pozitivă, cum este în cazul celor care suferă de sindromul Asperger, o boală din categoria autismului. Empatia de tip zero-pozitiv este prezentă, uneori, în cazul geniilor.
O persoană normală, însă, în principiu, nu ar putea face rău unei alteia pentru că intervine empatia: suferinţa celuilalt se transferă sieşi.
