Votanţii oraşului Baia Mare l-au ales pe un tânăr distins de România Curată cu titlul de traseistul anului (a schimbat trei partide într-un an) cu o majoritate zdrobitoare, din primul tur, să le servească drept primar, postul fiind vacantat de condamnarea penală pentru corupţie a unuia pe care l-au ales de trei ori înainte. Acuma, ori locuitorii acestui oraş suferă de vreun handicap moral şi intelectual şi sunt irezistibil atraşi de oameni care îi păcălesc pe faţă şi fără să se ascundă (ipoteza unu), ori politica la noi a ajuns în douăzeci de ani lipsită de orice alternative plauzibile (ipoteza doi), iar atunci, oriunde ai da cu banul la întâmplare, cazi peste câte un domn Cherecheş (un milion şi jumătate avere, cf. România Curată, din părinţi bugetari) sau peste un domn Anghel (dacă nu chiar Mazăre, se poate chiar mai bine, nu, din aceeaşi serie). Îmi propun să discutăm sistematic care din cele două ipoteze se confirmă.
În varianta unu, locuitorii oraşului Baia Mare au ales un lider prost, când ar fi putut alege unul bun. Asta înseamnă să ne uităm la alternativele la Cherecheş junior, care a împăcat în mod original oscilaţia lui între PSD şi PNL candidând ca independent susţinut de USL, deci de ambele partide. Alternativa la el era fostul candidat al PSD, între timp părăsit de sprijinul de partid, un pedelist la rândul lui fără sprijin (independent) şi un independent dezgropat în ultima clipă de la aeroport de PDL în încercarea de a propune un candidat pe bază de merit (too little, too late). Pe lângă această strânsură, singurul lider adevărat pare să fi fost condamnatul Anghel, care pariez că va reveni în politică după ce îi expiră pedeapsa, că, dacă avea voie, şi azi mai câştiga cert un mandat. Îmi pun întrebarea, ca om care nu a mai călcat demult la Baia Mare (ştiu, e vina mea, am fost neglijentă), există alţi lideri locali care nu s-au înscris în cursa politică? În fond, postul de primar e potrivit pentru un independent, iar dacă locuitorii ştiu câţiva lideri locali, de ce nu au strâns semnături pentru unul să îl promoveze, dincolo de partidele astea corupte şi fără imaginaţie? Hai să mai spun o dată ce e un lider, că domneşte o mare confuzie -, lider e un om care iniţiază şi conduce o acţiune colectivă care nu ar fi fost posibilă fără el.
Cum, nu aţi auzit de liderul din Baia Mare care a condus acea mişcare contra cianurilor în mine? Sau de cel care a strâns locuitorii în juriul proiectului lui de salvare a puţinelor case vechi care au mai rămas? Sau care a iniţiat mişcarea Curăţarea României porneşte din Maramureş, care promovează principiile etice ale vetrei maramureşene şi vrea să dovedească că ele pot fi transpuse de la sat la oraş şi din Maramureşul provincial în întreaga Românie? Sau de directorul de şcoală care are excelente rezultate PISA şi a refuzat să implementeze reforma Funeriu, propunând în schimb o reţea pe orizontală a şcolilor de elită care să promoveze reforme curiculare?
Nu vă faceţi prea mari probleme, nici eu nu am auzit de nici unul dintre ei. Şi aici sunt două ipoteze: 1. nu am auzit de nici un lider real la Baia Mare pentru că nu e nimeni; 2. meschina presă naţională ţine ascuns numele liderilor din Baia Mare, deşi ei există şi bunele lor acţiuni fac ravagii pozitive prin mine, licee, păduri şi centrul istoric. Nu ştiu de ce, nu prea cred în a doua ipoteză, poate pentru că am chemat eu însămi de mai multe ori publicul să propună lideri şi am primit zero răspunsuri de acest gen, iar ziarele, inclusiv cel de faţă, negăsind lideri, promovează diverşi rataţi cărora nu le-a mers bine în străinătate şi nu au făcut mare ispravă nici de când s-au întors acasă – şi asta consecvent, că ori avem ziarişti tembeli şi fără o minimă definiţie a succesului (ipoteza 1), ori aici ajungi dacă nu ai lideri şi trebuie să îi scoţi din pălărie (ipoteza doi şi ultima, că o să pierdem socoteala).
Fapt este că alternativa la tânărul traseist milionar prin efortul unor părinţi bugetari (dragă ANI, zi-le bonjour din parte-mi) era, şi din punctul de vedere al partidelor, şi din punctul de vedere al societăţii civile locale, zero. La asta votanţii au avut din nou două alternative: să stea acasă, ori să se ducă la vot. O să fiţi de acord cu mine că prima era cea de bun-simţ şi, cum o majoritate de băimăreni au preferat-o, 71% sau pe acolo, propun să absolvim oraşul de acuzele de handicap moral şi intelectual. Date fiind opţiunile, au făcut oamenii ce puteau.
Unde nu-i absolv pe locuitorii din Baia Mare şi din ce în ce mai puţin pe români în general este la capitolul opţiuni. OK, partidele propun candidaţi din acelaşi rezervor de spoliatori ai statului, care au format un cartel profitabil şi trec dintr-o parte în alta aşa cum firmele şmecherilor îşi mută datoriile şi profiturile de la una la alta ca să li se piardă urma. Dar aţi auzit de locuitorii revoltaţi de şpaga luată de dl Anghel, care să fi circulat pe la partidele astea într-un comitet cetăţenesc ad-hoc care să spună: „daţi-ne oameni de ispravă, discutăm cu voi ce criterii trebuie să satisfacă un bun primar, întrebaţi-ne pe noi cine ne place şi credem că e om gospodar şi am vrea să-l promovaţi voi” etc? Aţi auzit de aşa ceva? Nici vorbă. Tot aşa cum locuitorii nu s-au strâns să spună: „Ajunge! O punem pe dna inspector de la Protecţia Consumatorului, că datorită controalelor ei drastice la calitate au scăzut preţurile în pieţe, sau pe dl. întreprinzător cutare, că, dacă firma lui care nu a luat un contract de la stat a ajuns la aşa un succes în zece ani, poate să facă şi din oraş un succes Nu nu s-a dus nimeni, nu a spus nimeni, Protecţia Consumatorului nu a produs vreun lider sesizat de presa locală şi nici nu există un întreprinzător de mare succes fără contracte la stat, aceia care sunt de abia o trag de pe azi pe mâine. Aşa e? Nu cunosc Baia Mare.
Politica este acţiune colectivă. A scrie editoriale despre necesitatea unui nou partid nu e mare lucru. Nici a strânge câteva sute de oameni într-un cont Facebook, şi asta la iniţiativa cuiva din Danemarca. Văd diverse lamentări că nu vă iese partidul cel nou, dar nu aţi înţeles încă lucrurile fundamentale despre acţiunea colectivă, cele care fac diferenţa dintre România şi Republica Cehă, de exemplu, deşi văd că e promovat exemplul celor două mici partide care au spart acolo cartelul la precedentele alegeri. Campania din Republica Cehă, inspirată de Parlamentul nostru curat din 2004, a avut la bază un nucleu de voluntari oameni de afaceri, care toţi au pus din banii lor pentru ca să meargă.
Ea a avut pe faţă scopul să lovească în vechile partide ca să facă loc unora noi, dar cei din campanie nu au fost aceiaşi cu cei care au intrat în partide. Mişcarea a crescut treptat, din donaţii de la mici oameni de afeceri, ajungându-se la un grup pe Facebook de o sută de mii de prieteni ai paginii de demascări în doi ani, fără ca să fie măcar înregistrată la tribunal, pur şi simplu pentru că aceşti tineri întreprinzători s-au săturat de abuzuri şi pun toţi timp şi bani să schimbe lucrurile. La noi, chiar vechi prieteni şi alţi ai mei s-au dat pe brazdă şi au găsit rente pe ici, pe colo şi îmi atrag atenţia că trebuie să plătesc scump serviciile lor dacă vreau să mă mai ajute ei pe mine (care lucrez pe gratis) în activitatea mea civică, când ar putea face lucruri mult mai bune în acel timp, să-şi promoveze o carte, să stea la o bere în curte la GDS sau să apară pe la televiziuni proferând opinii ferme şi în general neavizate. De ce în fond să continue ei când de atâţia ani nu văd pe nimeni altcineva că o face, primim mesaje de simpatie mai ales de la emigraţi? E o ironie a soarţii că la sfârşitul acestei luni, când cehii îşi înscriu finalmente alianţa lor civică, m-au invitat pe mine keynote speaker, ar trebui mai degrabă să mă duc să iau notiţe despre cum găseşti oameni care nu depind de rente de la stat, preşedinte sau moguli, capabili să presteze în mod susţinut activitate civică. Trebuie să fac Berlin-Londra-Praga-Bucureşti în 48 de ore ca să ajung la Praga pentru câteva ceasuri, dar o să mă duc totuşi – dat fiind că la Baia Mare nu m-a invitat nimeni.
Acţiunea colectivă stă la baza a orice, o afacere de succes (dar românul vrea să fie rentier la stat sau multinaţională), o organizaţie civică sau un partid. Am privit cu simpatie încercarea partid Facebook, deşi e adevărat că am refuzat să găzduiesc la SAR prima întâlnire pentru că vreau să păstrez România Curată separat de această tentativă. Eu nu cred că a fost timp pierdut şi că lumea trebuie să se descurajeze, câteva lecţii însă trebuie desprinse: nu din Copenhaga (sau Berlin) trebuie să pornească aşa ceva, ci din Baia Mare, nu punându-se problema sponsorului (de ce nu ne dau Vîntu sau Patriciu bani să facem partidul ăla?), şi nu punându-ne problema numelui, ceea ce arată naivitatea iniţiatorilor. Asta vă e vouă grija? Lasă că vă dau eu numele dintr-un focus grup! Banii? Dacă găsiţi oameni, o să aveţi şi bani! Grija voastră să fie să ajungeţi la oameni de încredere, care gândesc ca voi în punctele principale şi au biografii care să probeze acest lucru, să aveţi un mic univers de oameni pricepuţi (că nepricepuţi avem deja destui), să intraţi în toate categoriile sociale (că numai categoria celor care scriu pe Contributors e insuficientă, poate fi chiar uşor ironizată ca o categorie care nu se pricepe la mare lucru sau n-ar avea atât timp de pierdut)…
Problema numărul unu este unde să găseşti oameni autonomi, că România reală e chiar formată în mare măsură din clienţi, din oameni care depind de alţii pentru traiul sau profitul lor. În sfârşit, partidul e chiar o problemă de acţiune colectivă, ideea de a-l organiza cu un lider şi nişte fani e o eroare, ce e necesară e o listă de zece oameni buni care să iasă ÎMPREUNĂ public să spună că aşa nu se mai poate şi să îşi pună ei reputaţiile în joc (da, pentru succesul partidului e bine să le aibă deja) ca să fie altfel. Nu aveţi zece? Ei, atunci poate cinci. Doi? Problema de la Baia Mare, iată, e o problemă generală. Şi de asta în ecuaţiile mele care explică buna guvernare (de fapt, lipsa ei) factorul numărul 1 este acţiunea colectivă, societatea civilă, ceea ce Douglass North numeşte capacitatea de organizare a unei societăţi…
Societatea politică şi cea civilă sunt separate. Dar stau pe aceeaşi bază de antreprenoriat şi autonomie personală, care la noi sunt foarte slabe. Ce s-a întâmplat de când suntem liberi nu a fost pozitiv. Societatea s-a politizat şi s-a clientelizat politic, după modelul grec, în sensul că participarea s-a construit doar pe bază de interes, lăsând pe dinafară circa 70% care nu au nimic direct de câştigat sau pierdut. Ştim de la greci că banii din fonduri europene pot fi folosiţi pentru o penetrare chiar mai mare a politicului, făcând din primitorii de subvenţii largi categorii de clienţi. Prin comparaţie, societatea civilă, aceea în care problemele nu se rezolvă prin rente, ci prin implicare, e mult mai puţin atractivă şi rămâne complet nedezvoltată. În absenţa ei nu are cine să structureze genul de acţiune colectivă care ar face partidele existente să îşi trateze cu mai mult respect electoratul oferind nişte alegeri mai decente. Problema de care românii se plâng sunt chiar ei, iar rezolvarea nu are cum să vină din altă parte. Mă uit pe site-ul României Curate, unde e o hartă cu numărul de voluntari pe judeţ, în general puţini, dar mai toate judeţele sunt la ora asta acoperite. Semnificativ însă, nu e nimeni la Baia Mare.