Malpraxis academic pentru 220 din cele 368 de pagini dintr-o carte semnată, în 2009, de actualul premier Mihai Tudose. Volumul, suspect de plagiat pentru peste 60% din pagini, este parte a unui puzzle care devoalează, în fapt, un întreg sistem de relaţii la vârful puterii. Cartea a apărut la Editura Academiei Naţionale de Informaţii din subordinea Serviciului Român de Informaţii. Instituţie de învăţământ superior la care Tudose era, în momentul publicării cărții, doctorand.
Deschide galeria foto pentru a vedea paginile plagiate de Mihai Tudose, în cartea ”Schimbarea managerială. Managementul schimbării”.
Ceilalţi autori ai cărţii sunt Gheorghe Toma şi Ştefan Teodoru, şefi în Academia SRI, dar şi Severin Florian Lungu, fost şef SRI Brăila. Cu soacra acestuia, Tudose a avut o firmă. Cei patru au copiat până şi dintr-una din cele mai cunoscute cărţi ale secolului trecut, „Şocul viitorului“ de Alvin Toffler. Este ca şi cum ai prelua paragrafe din Biblie şi ai spune că le-ai scris tu.
Aceasta este a doua suspiciune de plagiat pentru Tudose, după cea din lucrarea de doctorat. În acel caz, politicianul PSD a recunoscut tacit încălcarea regulilor academice, depunând, anul trecut, o cerere de renunţare la titlul de doctor. Fără efect, deocamdată.
Cinci capitole copiate integral
Principala „victimă“ a celor patru autori ai cărţii „Schimbarea managerială. Managementul schimbării. Manageri înnăscuţi. Manageri formaţi“ (Editura Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul“, Bucureşti, 2009) se numeşte Dumitru I. Popescu. Acestuia îi apăruse, în 2005, volumul „Managementul modern al organizaţiilor“ (Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti), din care se regăsesc în „Schimbarea managerială“, integral, FĂRĂ GHILIMELE ȘI FĂRĂ VREO NOTĂ DE SUBSOL, cinci capitole: 8, 13, 14, 15 și 16. În total, 63 de pagini din volumul celor patru sunt copiate de la Popescu. Volumul acestuia nu este prezent în nici o notă de subsol din lucrarea semnată de Tudose, ci doar în bibliografie, ceea ce nu este suficient. Deciziile Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) din ultimii ani arată că această metodă este considerată plagiat. Contactat de RL, coordonatorul platformei plagiate.ro, profesorul universitar Dorin Isoc, a susţinut acelaşi lucru.
„Victime“ celebre: Toffler și Chelcea
Pe lista celor de la care s-au preluat fragmente, mai mici sau mai mari, fără precizarea sursei, se mai numără Alvin Toffler („Şocul viitorului“, Editura Politică, Bucureşti, 1973, p. 38-39), Septimiu Chelcea („Tehnici de cercetare sociologică“, Ed. Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti, 2001, p. 135-136), Edit Németi în articolul „Dialogul social şi managementul conflictelor“ coordonat de Aurelian Burcu, Alexandru Burcu, Ştefan Neamţiu – coordonatori, „Dimensiuni fundamentale ale dezvoltării comunitare: educaţia, economia şi mediul social“, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2005, p. 236), Iustina Radu (articolul „Managementul schimbării în organizaţii“ în Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I“, nr. 3, anul 2008, p. 317) şi Constantin Teleşpan, Elisabeta Emilia Halmaghi (articolul „Managementul schimbării“ în Buletinul Ştiinţific al Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu“ din Sibiu, nr. 2, anul 2002). Nici una dintre aceste lucrări nu apare în vreo notă de subsol sau în bibliografie. „Eu ţin minte că, la acel moment, nu trebuia să pui sursa în nota de subsol, dar trebuia să o faci în bibliografie. S-a schimbat legea după aceea“, a declarat Iustina Radu, una dintre „victime“, care a susţinut că, în afara paragrafelor care conţin legislaţie, a avut o lucrare originală.
Autoplagiate în serie după Toma de la SRI
Aproape 140 de pagini din volumul apărut în 2009 sunt „reciclate“, o parte chiar de două ori. Lucrurile stau în felul următor: paginile 15-141 de la Tudose, Toma, Ştefan şi Lungu sunt identice cu paginile 125-261 din volumul „Instantanee manageriale“, publicat în 2002, la Editura Academiei de Înalte Studii Militare, de acelaşi Gheorghe Toma, alături de alţi autori: Eugen Bădălan (fost şef al Marelui Stat Major al Armatei Române), Tudor Cearapin (fost comandant al Jandarmeriei Române), Dumitru Popescu (cel mai probabil, autorul cărţii din care s-au plagiat 63 de pagini; de data aceasta, apare fără iniţiala I.), Constantin Romanoschi (conducător de doctorat la Academia Naţională de Informaţii) şi Costică Voicu (fost inspector general al Inspectoratului General al Poliţiei Române). Alte 27 de pagini sunt preluate integral dintr-o carte apărută în 2001, la Editura Ceres: „Secretul managementului. Abilitatea conducerii“. Cea din urmă îi are ca autori pe acelaşi Toma şi pe Corneliu Baltă (un fost general ajuns în puşcărie la câţiva ani după publicarea acestui volum).
„Cuvânt înainte“ identic după opt ani
De fiecare dată, capitolele cărţii din 2009 dau impresia că sunt „noi“, deşi au mai fost publicate cu şapte, respectiv opt ani înainte. Nicăieri în corpul lucrării din 2009 nu este indicat faptul că aceste capitole au fost publicate anterior, prezenţa „Instantaneelor“ şi „Secretului“ în bibliografie nefiind suficientă. În plus, ca nişte păpuşi Matrioşka, există mai multe pagini care au apărut identic şi în volumul din 2001, şi în cel din 2002, şi în cel din 2009. Reproducerea lipsită de onestitate pare tehnică de bază în aceste volume: în două dintre aceste trei cărţi până şi „Cuvântul înainte“ semnat de Toma este reluat aproape identic.
Isoc: „trafic de influență“ cu „lucrări poștite“
„Cum pentru o carte publicată sunt responsabili toţi autorii declaraţi, schimbarea echipei de autori, fără a anunţa, în mod explicit, contribuţia autorilor este forma cea mai evidentă de existenţă a unui plagiat“, a spus profesorul Isoc de la plagiate.ro.
El a venit cu o explicaţie inedită pentru această situaţie aparent particulară, dar care pare că există în lumea academică. Fără a cunoaşte numele autorilor celor trei cărţi, ci doar faptul că unul singur apare peste tot, profesorul Isoc a declarat că „apariţia aceluiaşi nume în toate formaţiile indică «traficul de influenţă». În mod practic, autorul care apare în toate lucrările este, de regulă, «şeful» şi el face cadouri supuşilor lui. Nu este necesar ca autorul care apare în toate situaţiile să fie şi autorul lucrării «poştite», dar este important că acesta este şef. Ulterior, aceşti «supuşi» vor trebui să plătească şefului, fie prin tăcere şi ascultare, fie prin includerea şefului în lucrările lor viitoare, fără ca acesta să facă ceva, de exemplu, să scrie vreun capitol. Aşa se naşte omerta universitară din România, cu nenumărate fire şi relaţii!“.
Toma, președinte al Academiei lui Oprea
Poate că astfel de „fire şi relaţii“ au stat şi la baza alegerii lui Gheorghe Toma, în 2015, drept preşedinte interimar al controversatei Academii de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale (ASSN). Anterior, Toma fusese secretar general al acestei instituţii. Un detaliu care poate avea relevanţă în contextul celor precizate de profesorul Isoc: în 2012, Eugen Bădălan, ajuns parlamentar, a fost fondator al academiei la care Toma a ajuns, apoi, preşedinte.
Nici Toma şi nici Tudose nu au putut fi contactaţi, în ciuda eforturilor repetate.
O bibliografie rușinos întocmită
Bibliografia cărţii lui Tudose şi a celorlalţi este un haos absolut. Iată câteva exemple:
- La litera C, între „Culda, Lucian“ şi „Cowling, A.G.“ (de când e „u“ înainte lui „o“?) apare „Col. prof. univ. dr. Irimia, Ion“;
- Un acelaşi autor apare uneori cu numele mic complet, alteori doar cu iniţială: şi „Baltă C.“, şi „Baltă, Corneliu“. Asta, pentru aceeaşi carte, indicată în bibliografie de două ori;
- La „E“ figurează Emil Hedeşiu, deşi numele de familie este criteriul după care ar fi trebuit aşezaţi autorii în ordine alfabetică;
- Rubrica „Aşa nu“ – Două resurse bibliografice consecutive:
- „Culda, Lucian, Situaţia naţiunilor, Editura Licorna, Bucureşti, 1999“;
- „Culda, Lucian, col. prof. univ. dr. Deac, Aron Liviu, Situaţia naţiunilor, Editura Licorna, Bucureşti, 1999, Fenomenul militar, curs AISM; 50 de ani care au zguduit lumea 1944-1994, Editura Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti, 1995“.
