Cele trei companii, ale căror contracte pentru construcţia autostrăzii Moara Vlăsiei-Ploieşti au fost reziliate, au primit 95% din valoarea iniţială a proiectului.
Să intri din comuna Moara Vlăsiei, de pe DJ 101, pe traseul viitoarei autostrăzi spre Ploieşti e o aventură. În anul în care firmele Euroconstruct Trading 98, Pa&Co şi Spedition UMB trebuiau să termine autostrada (15 decembrie 2011) sunt porţiuni unde pământul nici măcar nu a fost atins.
Odată descoperit drumul de pământ ce duce spre şantier (unde, conform proiectului, ar trebui să existe un nod rutier), se desfăşoară ochilor doar o fâşie lată de 50 de metri pe care s-a excavat pământul şi s-a aşternut balastul. Peste acesta ar fi trebuit puse jumătate de metru de piatră spartă, stratul intermediar de asfalt şi cel final şi făcute multe alte lucrări dacă ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, nu ar fi reziliat contractul celor trei constructori. Reziliere ce este de-a dreptul avantajoasă pentru cei trei constructori, după cum vom arăta. Primul tronson este în lucru la firma Euroconstruct Trading 98, deţinută de Dan Beşciu, şi este traversat în câteva locuri de coloane forate, rămase suspendate în aer, în aşteptarea podurilor pe care cele câteva drumuri judeţene vor traversa autostrada. Câţiva muncitori şi două-trei utilaje zac în bătătură. Mai mobili decât utilajele lui Beşciu sunt localnicii, care au şi început să folosească „autostrada” aflată în stadiul de balast drept scurtătură. Traversarea Ialomiţei către tronsonul aflat în lucru la firma Pa&Co deţinută de Costel Căşuneanu este iarăşi o aventură. Nici aici nu a fost construit podul peste râu. Stadiul lucrărilor e acelaşi şi există porţiuni unde nici măcar nu au fost făcute săpăturile şi nu s-a aşternut balastul pe toată lăţimea autostrăzii. Blocajul culminează la km 48, unde doar vegetaţia pârjolită, semn că pământul a fost lăsat în paragină, îţi arată că pe aici ar urma să treacă autostrada.
Ca să ajungi pe al treilea tronson, cel aflat în lucru la firma Spedition UMB (patron Dorinel Umbrărescu), trebuie să o iei de-a dreptul pe câmp. Intrat pe ultimul tronson, peisajul se schimbă. Pe cea mai mare parte a acestuia e un du-te-vino de camioane care transportă materiale de construcţie, compactoare care aranjează fundaţia şi se fac măsurători. Podurile sunt aproape terminate, iar pe cea mai mare parte a benzilor a fost pus penultimul strat, cel de sub asfaltul final de uzură.
Focul cu care se lucrează pe acest ultim tronson este un mister deoarece ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, tocmai a anunţat rezilierea contractului cu consorţiul celor trei firme. Intâmplător sau nu, rezilierea a fost anunţată la doar o săptămână după ce două dintre aceste firme (Euroconstruct Trading 98 şi Spedition UMB) au fost anunţate drept câştigătoare pe două dintre cele 9 tronsoane ale autostrăzii Nădlac-Sibiu.
Contractul reziliat, banii luaţi
Contractul celor trei regi ai asfaltului a fost semnat în 2007 pentru suma de 702 milioane de lei. Anterior licitaţiei, Ministerul Transporturilor a comandat firmei Search Corporation un studiu de fezabilitate pe traseul autostrăzii. Studiul firmei în cauză, plătit cu bani buni de stat, nu a arătat nici măcar faptul că pământul din zona autostrăzii nu era unul potrivit construcţiei acesteia şi că ar trebui folosit balast.
Odată descoperită „scăparea” studiului, regii asfaltului se prezintă la companie şi cer înlocuirea pământului cu balast. Constructorii cer pentru aceasta, în plus, nici mai mult, nici mai puţin de 181 milioane de lei, adică 25%. Negocierea a fost cam aşa: preţul pe piaţă al balastului era de 60 de lei/metru cub (în prezent acesta, fără transport, costă 40 de lei/mc), constructorii cer 90 de lei/mc şi în urma unor negocieri „la sânge” cu angajaţii companiei de stat se ajunge la 86 lei/mc.
Valoarea totală a contractului a ajuns astfel la 883 milioane lei, fără TVA, pentru o autostradă „la cheie”, adică cu spaţii de parcare, noduri rutiere, comunicaţii, iluminare, instalaţii de scurgere a apelor pluviale, balustrade, marcaje rutiere.
Lucrări pe jumătate, banii luaţi aproape toţi
Potrivit Companiei de Autostrăzi, stadiul fizic al lucrărilor pe Moara Vlăsiei-Ploieşti este doar de 53%. Cât priveşte banii, cei trei constructori au încasat până în prezent 671 milioane euro, adică aproape întreaga valoare iniţială a contractului, şi aproximativ 75% din suma majorată a acestuia. Diferenţa de aproximativ 25%, nejustificată prin lucrări, este o bagatelă de 50 milioane de euro încasată de constructori degeaba. Rezilierea unui contract în astfel de condiţii nu poate fi pentru un constructor decât o bucurie, iar anunţurile războinice ale ministrului Transporturilor, Anca Boagiu, privitoare la reziliere nu sunt decât apă de ploaie. Odată reziliat contractul, constructorii îşi vor recupera garanţia blocată la companie, de 20 milioane de euro, şi îşi vor putea muta utilajele către autostrada Nădlac-Sibiu, deoarece atunci când s-au prezentat la licitaţie nu au adus decât declaraţii pe proprie răspundere că au disponibile cele câteva zeci de utilaje necesare pe fiecare tronson. O dată ce au fost desemnaţi câştigători, vor avea nevoie fizic de ele.
Ministerul Transporturilor nu explică cum aceşti constructori care nu au fost în stare să termine în termenul contractual autostrada Moara Vlăsiei-Ploieşti vor fi în stare să definitiveze tronsoane din Nădlac-Sibiu (Timişoara-Lugoj, firma Spedition UMB-Carena şi Orăştie-Sibiu, firma Euroconstruct Trading-Astaldi) şi nici nu şi-a manifestat intenţia de a-i exclude de pe lista constructorilor care vor face lucrările la Nădlac-Sibiu.
