„Eu când vreau să fluier, fluier” a fost marele câştigător al „Oscarurilor româneşti”, obţinând şapte trofee, printre care şi pentru succesul la public, cu 55.000 de bilete vândute.
Marele câştigător al serii de luni a fost, incontestabil, lungmetrajul lui Florin Şerban, obţinând trofeul pentru Cel mai bun film al anului şi Cel mai bun regizor la gala considerată de critică „echivalentul Oscarurilor româneşti”. Când Corneliu Porumboiu a anunţat premiul pentru Cel mai bun film, sala a ovaţionat în picioare.
Pelicula, nominalizată la 13 categorii, a mai obţinut premii pentru Cea mai bună actriţă într-un rol secundar (Clara Vodă), Cel mai bun sunet şi Cel mai bun debut. Filmul a primit şi două distincţii speciale, pentru cel mai mare succes de box-office, cu 55.800 de bilete vândute în România, şi premiul Tânără Speranţă, acordat lui George Piştereanu. La Berlin, în 2010, filmul a fost răsplătit cu Ursul de Argint – Marele Premiu al Juriului şi cu o distincţie acordată pentru noi perspective în cinematografie.
După numărul de premii, „Caravana cinematografică”, în regia lui Titus Muntean, a fost cel de-al doilea film pe lista câştigătorilor la Gopo.
Ovaţii pentru Victor Rebengiuc
Publicul s-a dezmorţit greu, prima emisiune în direct a Galei Gopo debutând uşor stângaci, însă Andi Moisescu, gazda serii, a reuşit treptat să încălzească atmosfera. Dacă discursurile au fost anemice, iar prezenţa scenică a prezentatorilor/câştigătorilor puţin inspirată, maes-trul Anuşavan Salamanian sau Victor Rebengiuc au dat clasă auditoriului. Inginerul de sunet Anuşavan Salamanian, realizator al coloanei sonore a peste 170 de filme, a fost premiat pentru întreaga activitate, el fiind singurul care şi-a respectat audienţa citind dintr-un discurs coerent şi distins. A povestit că a avut şansa ca la începuturile sale să lucreze cu Gopo: „Am avut marea şansă de a colabora cu Ion Popescu Gopo la filmul «S-a furat o bombă». Sunt convins că aceste premii îl fac pe Gopo să rămână mereu în gând şi prezent în inimile cineaştilor”.
De asemenea, Victor Rebengiuc a fost primit călduros când a prezentat nominalizările şi premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol principal (obţinut de Mirela Oprişor). Actorul a destins atmosfera, spunând că va citi un text scris de organizatori, ceea ce era adevărat, dar se pare că publicul nu a crezut.
Au urmat momentele emoţionante când toţi cei circa 700 de invitaţi au aplaudat în picioare numirea lui Victor Rebengiuc Cel mai bun actor în rol principal, pentru prestaţia din filmul „Medalia de onoare”, de Călin Netzer. Victor Rebengiuc a urcat, pentru un moment, pe scenă, pentru a saluta publicul ca la fotbal.
„Victore, se pare că e seara bătrânilor”, s-a adresat puţin mai târziu actorul Ion Besoiu, către Rebengiuc, atunci când a primit premiul pentru întreaga activitate. Ion Besoiu a jucat în peste 80 de filme, toate cu mare succes de public, şi a spus că apreciază că i s-a acordat trofeul în luna în care „a împlinit 40 de ani de când a împlinit 40″.
Câteva dintre cele mai importante premii:
Cel mai bun lungmetraj: „Eu când vreau să fluier, fluier” (regia: Florin Şerban)
Cel mai bun regizor: Florin Şerban – „Eu când vreau să fluier, fluier”
Cel mai bun actor într-un rol principal: Victor Rebengiuc – „Medalia de onoare”
Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Mirela Oprişor – „Marţi, după Crăciun”
Cel mai bun actor într-un rol secundar: Bogdan Dumitrache – „Portretul luptătorului la tinereţe”
Cea mai bună actriţă într-un rol secundar: Clara Vodă – „Eu când vreau să fluier, fluier”
Cel mai bun scenariu: Tudor Voican – „Medalia de onoare”
Cea mai bună imagine: Liviu Marghidan – „Portretul luptătorului la tinereţe”
Cel mai bun montaj: Dana Bunescu – „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”
Cel mai bun film de debut: „Eu când vreau să fluier, fluier”, de Florin Şerban
Cel mai bun film documentar: „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, de Andrei Ujică
Cel mai bun scurtmetraj: „Colivia”, de Adrian Sitaru
Premiul pentru întreaga carieră: Ion Besoiu
Cele mai…
Cel mai lung speech l-a avut regizorul Tudor Giurgiu, care a prezentat premiul special pentru susţinerea filmului românesc în lume, acordat Institutului Cultural Român.
Cel mai apreciat film de către critică, „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, de Andrei Ujică, a obţinut numai două trofee: Cel mai bun documentar şi Cel mai bun montaj.
Cel mai filmat cuplu al serii a fost Andreea Raicu-Tudor Chirilă.
Cel mai jenat premiat a fost Vivi Drăgan Vasile, iritat că pentru a treia oară consecutiv primeşte distincţia acordată de Romanian Society of Cinematographers. El a spus că sunt mulţi în spatele camerei care merită această statuetă.
Printre cei mai emoţionaţi a fost actorul Mihai Constantin, care, deşi nu prea vine la astfel de evenimente, a acceptat să acorde premiul pentru întreaga activitate „prietenului şi părintelui de suflet, Ion Besoiu”.
Cel mai bun sărut într-un film românesc a fost câştigat de britanicii Vincent Regan şi Amy Haynes, pentru „Eva”.
Cel mai întristat prezentator a fost Cristian Tudor Popescu, căruia paznicii nu i-au permis să intre cu maşina în spaţiul rezervat invitaţilor.
