Numai faptul că la noi morala nu are a face cu politica a putut duce la o gafă de proporţii-le ce-lei a lui Adrian Severin. Acest domn n-a făcut altceva decât să reproducă la nivel european modelul de politician coruptibil din România. Cerul îl schimbi, nu sufletul, marea trecând-o, ar fi scris undeva Eminescu. Şi chiar dacă nu e de el, ar me-rita să fie. Or, dl Severin ce-a făcut, ducându-se la Bruxelles?
A schimbat cerul, nu şi năravul, care ţine, la unii ca el, loc de suflet. Dacă aş fi cetăţeanul acela fără minte care l-a spânzurat în efigie pe Avram Iancu, mi-aş justifica dorinţa de a mă separa, cu ai mei, de România şi prin fap-tul că în ţara aceasta mişună asemenea politicieni. Pentru că, putem fi siguri, dl Adrian Severin nu e singur. Nu, domnia sa are o mulţime de fraţi de aceeaşi lăcomie, prin Parlamentul României, prin guvernele noastre succesive, ca să nu mai spun de consiliile judeţene, primăriile şi alte insti-tuţii ale statului. Faptele se văd cu ochiul liber şi au fost semnalate de foar-te multe ori. Între-baţi-i de unde au bani pentru vilele, automo-bilele de lux, călătoriile, studiile în străinătate ale copiilor lor, spitalizările în străinătate şi vă veţi alege cel mult cu o minciună pioasă. Căci, de unde, în realitate, să aibă asemenea averi persoane de-spre care se presu-pune că au luat-o, ca toată lumea, de la zero sau de pe lângă această cifră, în 1990, au tot făcut politică, au tot fost prin pa-lamente şi guverne sau doar prin partide parlamentare şi, brusc, s-au trezit că trăiesc pe picior de mic sau mare oligarh european? Or, dacă n-au luat-o de la zero, aici intervine o altă problemă, la fel de gravă.
Mulţi ne-am simţit, atunci când s-a produs atacul laş şi mârşav asupra turnurilor gemene de la New York, americani, un academician francez a scris recent că se simte japonez. Când am aflat de cazul Severin, n-am mai fost nici american, nici japonez. Eram adus cu picioa-rele pe pământ. M-am simţit şi eu Severin. Nu că aş avea abilităţile domniei sale, Doamne fereşte, departe de mine asemenea pretenţii, nici banii săi, nici, slavă Domnului, antecedentele sale. Dar am simţit că va trebui, de acum înco-lo, să suportăm împreună cu dl Severin, împre-ună la rău, după ce nu fusesem împreună la bine, dispreţul pe care multă lume din Vest o să ni-l acorde şi împotriva căruia n-o să avem, mult timp, vreun argument. E o solidaritate forţată, pentru că suntem şi noi responsabili, chiar cei care ştiam că dacă am fi în vreun parlament, român sau european, nu am avea voie să facem ce a făcut dl în chestie, pentru că nu am reuşit să împiedicăm accesul unor asemenea persoane în sferele puterii.
Mă tem că, după teribilul mod în care s-a comportat dl Severin la PE, după felul cum s-a cramponat de scaun chiar şi în huiduielile colegilor săi, toţi suntem Severin. Nu pentru că am face ca el, nu, ci pentru că asu-pra tuturor se va revărsa dispeţul hărăzit nouă de acum înainte, mai abitir decât până acum. Repet, inclusiv asupra celor care nici într-un coşmar n-ar fi făcut o asemenea porcărie. Poate chiar ar trebui să ne schim-băm cu toţii numele de familie în Severin, ca să-l ascundem noi pe cel adevărat, dacă el nu vrea s-o facă. Aşa cum se spune că ar fi făcut un grup de moţi în 1784, când un trimis al Imperiului Austro-Ungar ar fi întrebat cine dintre ei e Horia: toţi suntem Horia. Ei, dar ce mare dis-tanţă de la Horia cel de atunci la Seve-rin cel de acum! O fi chiar etalo-nul progresului nostru. (Un pas mic pentru om, un pas dezastruos pentru ţara lui…)
