Episodul prevăzutei, dar nerealizatei includeri a României în spaţiul Schengen a fost unul remarcabil. S-a ieşit din obişnuitul Uniunii Europene, cu banalităţile şi demagogiile de rigoare. Adevărurile au fost ascunse în continuare sub preş, dar niscai lucruri tot s-au spus şi chiar omisiunile au fost semnificative.
Campioană la capitolul adevăruri parţiale, dar şi omisiuni a fost Franţa dlui Sarkozy. Dacă, aşa cum s-a bavardat de decenii, Franţa este sora mai mare a României, atunci sora mai mică, în tot ceea ce face nefericit, a avut de unde învăţa. România – a spus Franţa – nu este pregătită spre a i se lăsa pe mână securitatea comercială a graniţelor de est ale Uniunii Europene: ceea ce nu este tocmai inexact din perspectiva ţărilor din Vest. România – a spus Franţa – este coruptă şi vameşilor români le-a mai scăzut şi salariul în cadrul măsurilor de austeritate adoptate şi deci apetitul de a lua comisioane le-a crescut.
Corect! Strict corect! Tevatura din vămi a dovedit-o cu prisosinţă! România – a spus Franţa – acordă nejustificat cetăţenie moldovenilor şi destabilizează intrările în Uniunea Europeană, ceea ce, la prima vedere, aşa ar fi! Dar ceea ce Franţa omite să spună este că cetăţenii Republicii Moldova care au vrut să-şi părăsească ţara pentru un loc de muncă prin Uniunea Europeană au făcut-o deja şi se află chiar pe la Paris, Roma sau Berlin. Iar când vorbeşte de faptul că trei pătrimi din infracţionalitatea legată de imigranţi în spaţiul Schengen vin din sud-estul Uniunii Europene, ceea ce Franţa omite să spună este că problema nu are vreo conexiune directă cu România, cel puţin prin aceea că nu România a avut responsabilităţi până acum în păzirea de emigranţi ilegali a spaţiului Schengen.
Dar parcă ar mai fi ceva de care Franţa nu suflă o vorbuliţă. De la început, zvonuri au circulat în piaţă despre niscai afaceri comerciale vizate de partea franceză prin România şi la care, din nu se ştie ce motive, partea română nu şi-ar fi dat întregul concurs. Motive ar fi existat: afacerile cu Franţa nu s-au dovedit a fi tocmai cele mai profitabile, iar România se află acum chiar de tot la ananghie. În plus, având în vedere relaţiile reciproce, dl Sarkozy nu prea are şanse să-l tenteze pe dl Băsescu să marşeze la cine ştie ce tranzacţie pentru vreun Légion d’Honeur, aşa cum s-a pricopsit fostul premier Radu Vasile după ce a dat francezilor, aşa cum le-a dat, BRD şi uzinele Dacia.
Că s-ar putea să fie vorba de niscai afaceri a dat de gândit încercarea Franţei de a asocia Germania la demersul de respingere a aderării României la spaţiul Schengen, dar mai ales poziţia României. A fost pentru prima dată de la aderarea la Uniunea Europeană când România a ridicat cumva glasul. Nici nu contează ce a spus, mai nimerit sau mai puţin nimerit! Contează doar că a spus, poziţie care contrastează net cu şirul de ploconeli în faţa granzilor din UE de până acum. A fost un semn că România nu era în chestiune cu musca pe căciulă: ieşise bine la testele tehnice de admitere în spaţiul Schengen şi, probabil, în problema reală a neadmiterii de către granzii Uniunii nu ea, România, era cea de incriminat.
Aceasta a întărit presupunerea că este vorba de niscaiva afaceri comerciale. Ca întotdeauna, timpul clarifică problemele. Ca un făcut, în plină discuţie despre aderarea României la spaţiul Schengen, Gaz de France şi E.ON s-au retras concertat din proiectul construirii reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă şi, a dracului coincidenţă, echipa FMI-Comisia Europeană, aflată la Bucureşti să discute al doilea acord cu România, a cerut expres autorităţilor române liberalizarea preţurilor la gaze. Este vorba despre Comisia de la Bruxelles, care se dă mare arbitru, dar care o face mai mult de formă! Principalii câştigători ai liberalizării preţurilor la gaze: Gaz de France (Franţa) şi E.ON (Germania), nemulţumite că trebuie deocamdată să desfacă la preţuri mici către consumatorii români gazul exploatat din România, şi nu la preţurile mari ale importurilor de gaze din Rusia! Alinierea celor dintâi la cele din urmă ar aduce, prin aşa-zisa liberalizare, profituri fabuloase dintr-o simplă trăsătură de condei. Ale dracului coincidenţele astea! Schengen, desigur!