George al VI-lea al Angliei, monarhul portretizat în „Discursul regelui/The King‘s Speech”, peliculă nominalizată la 12 premii Oscar, a fost tatăl actualei regine Elisabeta a II-a şi a trecut, la cârma Marii Britanii, prin cel de-al doilea război mondial.
„Discursul regelui” arată cum George VI îşi stăpâneşte bâlbâiala cu ajutorul unui terapeut australian şi dificultăţile pe care le întâmpină când ajunge monarh, cu puţin timp înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Regizorul Tom Hooper spune că ideea filmului a pornit de la o primă variantă de scenariu propusă de David Seidler, însă scriptul era incomplet, „avea un final de Hollywood”. Hooper se informează şi găseşte jurnalele originale, inedite, ale terapeutului, cu ajutorul cărora construieşte personajul regelui.
Un rege bâlbâit
Potrivit istoricilor, filmul lui Tom Hooper, care va intra în cinematografele româneşti pe 11 fe¬bruarie, nu se abate de la faptele adevărate fapte şi nici nu dezvăluie poveşti neştiute din copilăria regelui George al VI-lea al Marii Britanii, supranumit „Sfântul Bertie”. După furtuna abdicării lui Edward al VIII-lea, care a domnit numai un an, alegând să se căsătorească cu o americancă divorţată de două ori, vine rândul la tron al celui de-al doilea fiu al Regelui, George al VI-lea. Crescut în umbra fratelui său care era menit de la naştere să conducă regatul, George al VI-lea a fost foarte timid şi vulnerabil. Discursul său public era bâlbâit, având o imagine mai puţin impresionantă decât cea a fratelui mai mare.
„Rămâneţi calmi, hotărâţi şi uniţi!”
Dacă ar fi fost vorba numai de repetiţiile pentru discursul de la încoronare, din 11 decembrie 1936, poate nu s-ar fi băgat de seamă deficienţa, însă proaspătul rege trebuia să se adreseze naţiunii şi să-i insufle forţă morală, înainte de izbucnirea războiului, în 1939.
Bertie a avut la dispoziţie doar trei săptămâni pentru a se adapta la noul statut, timp în care a trebuit să-şi înfrângă complexele şi să joace cel mai greu rol al vieţii sale. Norocul Regelui George VI a fost întâlnirea cu logopedul australian Lionel Logue (interpretat în film de Geoffrey Rush), care a lucrat cu el până a fost capabil să ţină un discurs întreg, doar cu mici ezitări. Logue era specializat pe probleme de limbaj şi provenea din pătura socială de mijloc. În timp, devine prieten al regelui, ajutându-l să scape de angoasele acumulate în copilărie, iar discuţiile dintre ei sunt tot mai deschise, pline de umor şi şarm. Scenaristul filmului, David Seidler, povestea că el însuşi a fost un copil foarte bâlbâit şi a încercat să arate cât de dureroasă este această problemă pentru cel afectat.
Situaţia era cu atât mai tensionată pentru rege, cu cât începutul domniei sale a fost dominat de riscul crescut al războiului din Europa şi, potrivit constituţiei, era obligat să sprijine poziţia prim-ministrului Neville Chamberlain faţă de Adolf Hitler. La 4 septembrie 1939 s-a declanşat războiul. Deşi nimeni nu se aştepta, regele îi face faţă onorabil. Din discursul anost rostit cu prilejul declanşării războiului, patru vorbe vor rămâne celebre în istorie: „Rămâneţi calmi, hotărâţi şi uniţi!”.
Alte măsuri ale Regelui George al VI-lea:
-refuză să părăsească Palatul Buckingham, bombardat de nouă ori în timpul confruntărilor armate;
-cere raţionalizarea încălzirii palatului, a energiei electrice şi a apei calde;
-vizitează cu regina cartierele bombardate din estul Londrei, dar şi alte regiuni ale ţării;
-va respecta deciziile guvernului şi se va afla în relaţii extraordinare cu prim-ministrului Winston Churchill. Premierul este cel care îl va împiedica să participe la debarcarea din 1944 în Normandia, considerând că viaţa regelui este mult mai importantă decât dovezile de vitejie ale acestuia. Churchill a avut un respect deosebit pentru regină, caracterizând-o drept „cea mai curajoasă femeie din Anglia în timpul războiului”.
