Discutata şi discutabila Alianţă PNL-PSD începe să producă deconturi la politicienii care o compun. Victor Ponta, care părea mai puţin expus decât Crin Antonescu, devine unul dintre personajele afectate.
E adevărat, electoratul anticomunist al PNL are mai multe motive să fie supărat pe asocierea cu PSD decât pe dos. Dar, fie din cauza calităţilor mediatice ale lui Antonescu, fie din cauza apatiei proprii, preşedintele celui mai mare partid de opoziţie – şi, probabil, al partidului numărul unu în general din România – apare ca personaj secund în întreaga combinaţie. Cum s-ar spune, nu contează fiindcă nu pontează.
În anul scurs de când a fost ales preşedinte al social-democraţilor, Victor Ponta nu a făcut lucruri spectaculoase. Alianţa PNL-PSD ar fi fost o montură în care tânărul politician s-ar fi putut afirma politic. Însă alteori tranşantul şi guralivul Ponta pare a avea ezitări în întreaga poveste. Este el la cheremul greilor din umbră ai PSD, cum se zice?
Contează mai puţin, în raţionamentul de faţă. E drept, în cazul lui Ponta, Ion Iliescu nu şi-a vădit (încă?) mania de a-şi devora urmaşii ca Saturn. Pentru bătrânul fondator, Ponta nu e nici „arogant”, ca Năstase, şi nici „prostănac”, ca Geoană, ci ceva vag pozitiv, gen „începe să înveţe”. Ponta nu poartă, ca tinichea de coadă, decât caducul „Micul Titulescu”, la originea căruia se află nu Iliescu, ci Adrian Năstase. Dar, dincolo de calificative, faptul că actualul preşedinte al partidului nu s-a prea făcut nici mare, nici Titulescu se leagă şi de tranziţia din PSD. Succesul preşedinţilor acestuia e în ultimă instanţă reuşita partidului de a se transforma, dintr-un partid fost comunist, într-o mişcare modernă de stânga. Or, şi în 2011 aşa ceva e încă opusul PSD-ului real.
Citiţi mai mult pe Comănescu.ro
