Deşi guvernatorul Tokyo, Yuriko Koike, i-a îndemnat pe cei 13,5 milioane de locuitori să muncească de acasă, în cazul în care este posibil, până pe 12 aprilie, iar companii precum Honda, Toyota şi Nissan le-au cerut angajaţilor acelaşi lucru, mulţi dintre ei încă se deplasează prin capitala japoneză.
Acelaşi lucru se petrece în întreaga ţară, în care aproximativ 80% dintre companii nu au posibilitatea să permită angajaţilor să lucreze de acasă, potrivit datelor guvernamentale din 2019.
Prim-ministrul Shinzo Abe a refuzat să declare săptămâna aceasta starea de urgenţă, care i-ar forţa pe angajatori să impună distanţarea socială, astfel că firmele pot opera legal din birouri.
Este cunoscută cultura pentru muncă a japonezilor. Un studiu din 2016 arată că unu din cinci angajaţi lucra până la epuizare, riscând chiar decesul. Există şi un cuvânt japonez pentru asta: karoshi (moarte provocată de surmenaj).
„Până ce Guvernul nu va închide toate afacerile, cu câteva excepţii, nimeni nu va sta acasă. Suntem sclavi ai muncii”, a scris pe Twitter o profesoară dintr-o suburbie a oraşului Tokyo.
Rochelle Kopp de la Japan Intercultural Consulting a spus că firmele japoneze nu au investit suficient în IT pentru ca oamenii să poată lucra de acasă. Mulţi angajaţi nu deţin laptop-uri, iar companiile nu au sisteme prin care aceştia să poată accesa serverele, astfel că totul trebuie făcut de la birou.
Pentru a accelera schimbarea, având în vedere că ţara încă se confruntă cu criza sanitară, Ministerul japonez al Muncii oferă granturi de până la 77.000 de dolari pentru a sprijini firmele mici şi medii în pregătirea pentru telemuncă.
Un sfert dintre locuitorii Japoniei au vârste de peste 65 de ani. Mulţi încă lucrează şi este ştiut că nu au abilităţi de tehnologie. În 2018, ministrul securităţii cibernetice de atunci, în vârstă de 68 de ani, a recunoscut că nu a folosit niciodată un computer în activitatea profesională.
„Deşi tehnologia a devenit disponibilă, oamenii în vârstă nu au experienţa sau cunoştinţele pentru a se adapta rapid”, a spus Hisakazu Kato, profesor de economie la Universitatea Meiji din Tokyo. „Este o clară diviziune digitală în Japonia”.
În plus, japonezii au şi cultura muncii „faţă în faţă”.
