Creatorul celui mai faimos serial de comedie din ultimele două decenii, Jerry Seinfeld, va susţine pe 3 iunie 2011 primul spectacol de stand-up comedy în Europa, după o pauză de 12 ani. Marele show este programat pe Arena O2 din Londra, o locaţie celebră pentru concertele rock.
Pentru că umorul său inconfundabil are zeci de milioane de fani peste tot în lume, organizatorii nu se îndoiesc că cele 20.000 de locuri se vor vinde ca pâinea caldă, chiar dacă un loc mai bun va costa până la 1.000 de lire sterline, după cum informează ziarele englezeşti.
De-a lungul celor 9 sezoane, însumând 180 de episoade, serialul „Seinfeld” a avut peste 70 milioane de telespectatori, iar unele dintre poantele spuse de Jerry şi de amicii săi, George, Kramer şi Elaine, au intrat în „folclorul” urban al americanilor. Când ultimul episod al serialului a fost transmis în seara de 14 martie 1998, străzile metropolei americane s-au golit, oamenii lăsând baltă orice activitate pentru a vedea finalul sitcomului.
Episodul a fost vizionat în acea seară de nu mai puţin de 76 milioane de telespectatori.
Seinfeld, varianta de muzeu
Un tur al New York-ului pentru admiratorii serialului „Seinfeld” presupune neapărat o vizită la micul restaurant din Upper West Side unde cei patru prieteni luau mereu masa sau o încercare de a cumpăra mult dorita supă de la bucătarul numit de Seinfeld „nazistul supei”, persoană care, de altfel, există cu adevărat. Supărat că a fost tratat jignitor de către cel ce făcea cea mai bună supă din New York pe numele său real Al Yeganeh, Seinfeld l-a pedepsit făcându-l personaj în serialul său, dedicându-i chiar un episod întreg intitulat „No Soup for You”, după replica cu care erau daţi afară din magazin cumpărătorii care nu se comportau frumos. Asta nu a făcut însă decât să-i sporească „nazistului” gloria şi, bineînţeles, vânzările. În ciuda acestui lucru, Yeganeh i-a interzis lui Seinfeld să mai calce în localul său.
Pentru că între timp „Kitchen Soup International” a devenit franciză în toată regula, actorul a intrat totuşi într-unul dintre micile restaurante care dau supă la pachet, ba chiar le-a spus vânzătorilor să transmită patronului salutările sale.
Deşi Jerry Seinfeld şi-ar fi dorit să dea un „delete” complet serialului pentru a-şi vedea mai departe de viaţă şi de carieră, el a fost practic „devorat” de personajul său. Din fericire pentru el, actorul trăieşte în continuare pe picior mare tot datorită faimosului sitcom. Din vânzarea de DVD-uri şi din nenumăratele reluări ale serialului prezentate la posturi TV din întreaga lume, Seinfeld câştigă anual 100 milioane de dolari. Interesant este că, după încheierea serialului, Seinfeld a refuzat propunerile tentante de a juca în filme de lungmetraj, preferând să revină la ceea ce ştie el cel mai bine: stand-up comedy. Într-un film documentar dedicat lui, actorul a mărturisit că, deşi i se cere mereu să spună poantele din „Seinfeld”, el a avut ambiţia de a-şi scrie texte complet noi pentru show-urile pe care le-a susţinut postserial.
Glumele lui Seinfeld
Iată câteva dintre glumele marca Seinfeld despre nimic şi despre tot, în acelaşi timp:
Despre publicitate: „Am văzut o reclamă la un detergent care scoate petele de sânge. O imagine destul de violentă, de altfel. Un tip scotea de pe el un tricou îmbibat în sânge şi-l punea în maşina de spălat. Acum, mă întreb şi eu aşa: Păi, atunci când ajungi să ai tricoul plin de sânge, asta e prima ta problemă: să-l speli? N-ar trebui să ascunzi mai întâi cadavrul?”
Despre bărbaţi şi femei: „Bărbaţii vor de la chiloţii lor exact aceleaşi lucruri pe care le aşteaptă de la femei: puţină susţinere şi puţină libertate de mişcare.”
„Am fost la o nuntă. Eram «the best man» (cavaler de onoare – n.r.). Păi, dacă eu eram bărbatul cel mai bun, de ce naiba se mărita mireasa cu altul?”
Puţină ecologie: „Nu o să înţeleg niciodată de ce îşi dau oamenii unii altora flori. Adică pentru a celebra diferite lucruri din viaţa noastră trebuie să omorâm creaturi nevinovate? Păi, dacă e aşa, de ce să ne oprim la plante? N-am putea să spunem: «Iartă-mă, iubito! Uite, ca să ne împăcăm, ţi-am adus o veveriţă moartă.»”
Despre mijloacele de transport: „Nu pricep de ce într-un service trebuie să plăteşti pe cineva ca să-ţi învârtă roţile. Adică nu de aia sunt roţi? Ca să se învârtească de la sine?”
„Lămuriţi-mă şi pe mine: de ce aveau astronauţii ăia care ajunseseră pe Lună şi o maşină la ei? Voiau cumva să meargă şi mai departe?”
