Şi uite aşa a venit pe marile ecrane şi „Harry Potter şi talismanele morţii” doar partea I, pentru că s-au gândit producătorii să taie pe din două această ultimă serie, ca să mai stârnească ceva interes. Şi, indirect să dubleze costul biletului, pentru că îl cumperi de două ori.
Asta îmi aminteşte de vremea când se făceau peliculele în două serii şi într-adevăr tichetul costa dublu sau era suficient ca durata să depăşească două ore. Interpretul lui Harry Potter, Daniel Radcliffe, ca de altfel şi cei doi protagonişti: Ron (Rupert Grint) şi Hermione (Emma Watson) au crescut cam tare, nu neapărat în înălţime (vezi Harry), dar suficient cât să nu mai fie foarte credibili în această poveste fantastică, tot mai cusută cu aţă albă. Voldemort, principalul personaj negativ, prinde putere, nu poţi să nu te gândeşti la Darth Vader din „Războiul Stelelor”. De altfel, şi zburatul cu motocicleta cu ataş duce cu gândul la alt clasic, respectiv la E.T. , de Steven Spielberg şi puştiul pe bicicleta care contrazice legile gravitaţiei, imagine preluată şi în genericul Casei producătoare de film şi televiziune „Amblin”; ca de altfel şi scena sub apă, impresionantă şi foarte bine filmată, cu Harry în căutarea spadei, dar care s-a mai văzut şi în „Iris” şi în „Titanic”.
Ca să nu mai vorbim de bagajul neîndoios ideal pentru oricine, mai ales când ai de trecut prin vămi necruţătoare şi regulamente absurde. Hermione are un sac din care scoate mai multe lucruri decât Mary Poppins şi în care găseşte cu uşurinţă tot ce-i trebuie, contrar realităţii în care geanta devine brusc un hău, când îţi trebuie ceva anume din ea, eventual telefonul care sună, un pix sau rujul. Periplul celor trei, chiar dacă nu sunt tot timpul împreună, ne duce inclusiv în casa în care s-a născut Harry sau mai degrabă în faţa ei, ba chiar şi la mormântul dragilor săi părinţi, pe o ninsoare ca în poveşti şi o vrajă făcută de Hermione, care, cât ai clipi, aduce pe piatra funerară o coroniţă de flori. Vizita are şi rezultate, pentru că se redescoperă un element care pare un indiciu şi reprezintă puterea, printr-un desen cu un triunghi şi un cerc, ce seamănă ameţitor cu simbolul masonic. Printre foarte multele figuri de mutanţi până şi în realitate se numără nelipsita Helena Bonham Carter, Ralph Finnes, care seamănă cu un chip înghiţit de o meduză sau cu un văl-membrană pe nas.
Nici Bill Nighy, nici Alan Rickman nu fac excepţie, Timothy Spall şi Imelda Staunton, având chiar datele de ciudaţi. Ca să se adauge puţin mister, au fost introduse cele trei talismane ale morţii. Ele sunt destul de stranii. Între ele e şi o carte cu subtext şi o minge de vâjhaţ. Povestea în sine este destul de încurcată, ba chiar uşor confuză. Apare şi mult comentata scenă, de hai să exagerăm şi să-i zicem sex, în care Harry şi Hermione se sărută cu foc, fără haine pe ei, dar totul filmat într-un fel de abur nouratic, cât să nu sară în sus cenzura. Momentul cel mai reuşit este pe la început, când toţi prietenii lui Potter, ca să-l apere, iau chipul său în diverse ipostaze, unele de-a dreptul caraghioase. Episodul de faţă e făcut să fie cât mai mişcat, are mult din tehnica de videoclip, dar şi efecte speciale foarte romantice, pe alocuri mai puţin agresive, decât în filmele de gen. Probabil că aici o să strălucească la Oscaruri, până la urmă, chiar dacă asta este destul de frustrant pentru interpreţi. În concluzie, cei trei ar trebui să găsească simbolul nemuririi Lordului Cap de Mort, doar că, de data asta, profesorii nu-i mai pot ocroti, trebuie să se descurce singuri, folosind cam aceleaşi sisteme ca şi până acum, care constau în incantaţii şi vrăji. Dobby e baza!
HARRY POTTER ŞI TALISMANELE MORŢII: PARTEA I ***
Aventuri, SUA, 2010, 2h 26min.
HARRY POTTER AND THE DEATHLY HALLOWS, PART I
Regia: David Yates. Cu: Daniel Radcliffe, Rupert Grint, Emma Watson.
Distribuit de InterComFilm Distribution.
Bucureşti (Movieplex Cinema Plaza, Hollywood Multiplex, The Light Cinema, Samsung IMAX, Cinema City Sun Plaza, Cinema City Cotroceni).
