În Constanţa funcţionează în prezent cinci creşe, la care sunt înscrişi 400 de copii (peste capacitatea normală). Cu toate acestea, 1.500 de cereri au rămas nesoluţionate. „Dacă aş avea încă cinci creşe le-aş umple pe toate”, spune directorul Serviciului Public Administrare Creşe (SPAC) Constanţa, Cezara Dima. Pe lângă lipsa acută de spaţii educaţionale, instituţiile duc lipsă de personal. Într-o grupă sunt cuprinşi şi peste 20 de copii. Nu de puţine ori, educatoarele rămân peste program pentru a ajuta asistentele şi îngrijitoarele. „Să rămână o singură persoană cu peste 20 de copii, de la ora 14.00 până la ora 18.00, înseamnă ridicat din pătuţ, îmbrăcat din pijamale în haine de casă, de joacă, schimbat scutece sau pus la oliţe, apoi dat masa de ora 16.00. Sunt mulţi copii de 1 an, 1 an şi un pic. Educatoarele, deşi programul lor este de la 8.00 la 12.00, stau până la ora 13.30 şi ajută personalul din creşă”, a precizat şeful SPAC. O îngrijitoare ia în mână 450 de lei, iar o asistentă primeşte 600 de lei, după 20 de ani de experienţă.
1,4% în Galaţi
La Galaţi, numai 1,4% din copiii cu vârste între un 1 şi 3 ani au şansa ca părinţii să le poată găsi un loc la creşă. În oraş funcţionează doar două creşe, în cartierele Ţiglina 1 şi Dunărea, care au împreună 130 de locuri. În oraş sunt însă aproximativ 9.000 de copii cu vârste cuprinse între 1 şi 3 ani. Cum era de aşteptat, nici condiţiile nu sunt grozave. Creşa din Dunărea are tâmplăria de lemn degradată, pardoselile crăpate, instalaţiile învechite şi aleile de acces tasate. Consiliul Municipal a alocat 388.049 lei pentru reamenajarea creşei şi reabilitarea aleilor de acces.
Patronii forţează mâna tinerelor mame
Specialiştii spun că decizia Guvernului de a reduce concediul maternal ar complica şi mai mult situaţia din creşe. „E jale. Şi aşa, stând acasă, pentru un copil cheltuiala lunară depăşeşte 1.000 de lei. Până la vârsta de 2 ani copilul trebuie hrănit cât mai sănătos, iar după 2 ani începe educaţia”, a menţionat Cezara Dima. Managerul spune că zilnic trec pragul instituţiei mame dornice să-şi înscrie copiii, motivând că îşi pierd serviciul dacă nu se reîntorc la muncă. „Sunt mame singure, cele mai multe fiind în divorţ. Lucrează la patron şi patronul nu le poate ţine doi ani în concediu de maternitate şi le forţează într-un fel sau altul să înceapă serviciul. Nu ştiu pe cine să bag mai întâi. Sunt şi cereri pentru cazuri sociale. Este foarte dificil”, a precizat Cezara Dima.
O meserie care nu există
Deşi bonele sunt la mare căutare, acest job nu există în oferta agenţiilor de ocupare a forţei de muncă. Problema este că din 2008 bonele nu îşi mai pot face meseria dacă nu au o atestare profesională, iar la Galaţi nici nu prea există bone cu calificare, pentru că nu există persoane interesate. O singură societate comercială organizează cursuri de calificare pentru baby-sitter, dar numai în cazul în care se găsesc 15 persoane interesate să urmeze cursul, care costă 400 de lei. În aceste condiţii, părinţilor le rămâne şansa de a găsi una dintre cele 100 de asistente maternale care au renunţat la contractele cu Direcţia de Protecţia Copilului, după ce le-au fost reduse indemnizaţiile.
