„Cred că sunt la PDL oameni care vor să facă politică, şi nu doar să răspundă la comenzi, şi care vor fi primiţi în PNL fără nici o problemă.” Ca să aduc la suprafaţă această „perlă”, am fost nevoit să cobor, la mare adâncime, în puţul gândirii domnului Gheorghe Dragomir. Înainte de toate, salut revenirea la viaţa politică de toate zilele a liderului liberalilor constănţeni, culcat pe o ureche, aia dreaptă, după reconfirmarea în funcţie. De cum s-au apucat unii să cânte prohodul PDL, domnul Dragomir, om de mare omenie, s-a şi proţăpit la căpătâiul acestei formaţiuni politice, grăbindu-se să le ofere găzduire celor cu dor de ducă! Decât să crească şi să pregătească temeinic cadre de nădejde în pepiniera propriului său partid, e mult mai simplu să racoleze fugari! Evident, pe sprânceană, pentru că Dragomir vrea doar „trufandale”, şi nu „uscături”, fiind un politician cu „prinţipii”.
Ca atare, înţeleg că domnia sa îşi doreşte, după modul de funcţionare al incubatoarelor pentru pui de găină, o absorbţie parţială şi selectivă. Adică, zic, doar graşi şi frumoşi. În fapt, chestiunile legate de atragerea unor pedelişti de soi în PNL nu reprezintă o noutate. Problema a fost întoarsă pe toate feţele după ce Stelian Duţu, fostul lider al PDL Constanţa, a primit în dar o pereche de aripi liberale. S-a spus atunci, reamintesc, că domnia sa va atrage, ca un magnet, nucleul nemulţumiţilor din partidul pe care l-a părăsit. Un lucru este cert. Până acum, nimeni nu s-a înghesuit la poarta PNL, pentru că, cel puţin la Constanţa, trecerile de la un partid la altul nu se fac de amorul artei politice naive… În această situaţie, fie Duţu nu mai are capacitatea de… convingere de care dispunea când era preşedintele Consiliului Judeţean, fie avem de-a face cu un „partid mort”. Mult visatele coloane cu primari şi alte persoane cu funcţii importante nu au plecat în marş spre PNL! Ca să-şi vadă visul cu ochii, Dragomir trebuie să răspundă la două întrebări. Ce‑mi dai? Ce-ţi dau?
