Sindicatul Transilvania Art al Operei Naţionale din Cluj a interzis repetiţiile la opera „Don Giovanni” cu o zi înainte de premieră, cerând demisia directorului Rareş Trifan. Ca urmare, spectacolul nu a mai avut loc.
Motivul pentru care şefii sindicatului au boicotat practic premiera a fost acela că artiştii nu au condiţii optime pentru a repeta şi a cânta. Într-devăr, centrala termică a clădirii în care îşi desfăşoară activitatea şi Opera şi Teatrul Naţional din Cluj nu fusese pusă în funcţiune până la ora premierei. Regizorul spectacolului, Tompa Gabor, şi soliştii Operei au lucrat în tot acest timp în frig tocmai pentru a termina la timp spectacolul. De la frigul din instituţie la acuzele de management deficitar nu a fost decât un pas pe care sindicatul Transilvania Art l-a şi făcut foarte repede, cerând insistent demisia managerului general. Regizorul Tompa Gabor este de părere că sindicatul s-a folosit de pretextul condiţiilor grele de muncă pentru a schimba de fapt directorul, lucru pe care şefii de sindicat îl urmăreau de ceva vreme. „E adevărat că era foarte frig în sală, dar nu şefii de sindicat erau cei ce îndurau frigul, ci eu şi soliştii care petreceam cel mai mult timp în repetiţi, uneori şi câte şase sau opt ore pe zi. Şi tot noi, cei expuşi de fapt condiţiilor grele, doream să scoatem premiera. Mi se pare ciudat cum totuşi colegii de la Teatrul Naţional, cu care Opera împarte scena, şi-au putut duce mai departe activitatea, scoţând nu una, ci două premiere, în ciuda temperaturii scăzute din sală”.
Sindicalism „barbar şi primitiv”
Regizorul spectacolului s-a declarat uimit în primul rând de modul „barbar” în care au procedat sindicaliştii care au tratat problema de pe poziţii de forţă: „Am mai întâlnit în lunga mea carieră sindicalişti care doreau cu orice preţ demiterea conducerii unei instituţii de artă, mai ales când aceasta a încercat prin schimbări să tulbure apa lâncedă a nepăsării şi a delăsării artistice, atât de favorabile mediocrităţii. Dar niciodată n-am văzut ca sindicaliştii să năvălească pe scenă şi să retragă artiştii în timpul desfăşurării repetiţiilor, fără să discute într-un mod civilizat sau măcar să-i anunţe pe realizatorii spectacolului despre problemele ivite şi despre modul în care intenţionează să le rezolve. De altfel, orice manifestare sindicală care se desfăşoară în timpul orelor de lucru şi nu a fost anunţată în prealabil este ilegală şi se consideră contravenţie”.
„Sindicatul s-a răzbunat pe Don Giovanni”
Sindicaliştii, care îl acuzaseră pe directorul Operei de management în defavoarea instituţiei şi a angajaţilor, de abuz în funcţie şi lipsă de comunicare cu sindicatul, şi-au lărgit între timp „ţinta”, supărându-se şi pe Tompa Gabor pentru că acesta a calificat acestă formă de sindicalism ca fiind „primitivă” şi „barbară”. Aşa se face că, deşi între timp centrala termică a fost pusă în funcţiune, sindicatul boicotează în continuare spectacolul „Don Giovanni”. După ce o bună bucată de vreme le-a fost prea frig, între timp, sindicaliştii s-au „încins”, făcându-se foc şi pară pe regizor. „Din tot discursul lui Tompa, şefii de sindicat au reţinut doar cuvintele şi şi le-au luat personal, deşi, în realitate, el nu s-a referit nici o secundă la persoane anume, ci la acţiunea în sine. Se poate spune deci că sindicaliştii s-au răzbunat pe Don Giovanni”, a declarat Rareş Trifan, drectorul Operei Naţionale din Cluj.
Sindicatul i-a transmis o scrisoare lui Tompa Gabor în care îşi manifestau nemulţumirea pentru modul „jignitor” în care au fost trataţi, scrisoare la care regizorul le-a răspuns cu o altă misivă din care am spicuit şi noi în acest articol câteva replici la acuzele aduse de sindicalişti.
Umbra lui Funar. La Cluj
Dan Gâdea, preşedintele sindicatului Transilvania Art ne-a declarat la rândul lui că „în aceste condiţii, nu ştim dacă nu cumva chiar domnul Tompa nu va mai dori să lucreze cu nişte barbari şi nişte primitivi dat fiind nivelul înalt la care este obişnuit să lucreze. Noi nu l-am jignit pe dumnealui, voiam doar condiţii decente de lucru, în schimb el a sugerat că suntem naţionalişti şi se erijează într-o victimă a extremismului”.
Iată cum, de la o centrală termică se poate ajunge la discursuri discursuri naţionaliste ce par să trimită Clujul înapoi în epoca lui Funar. Tompa Gabor a susţine că nu a fost atacat pe faţă pentru că este etnic maghiar, dar că în discursul sindicaliştilor se pomeneşte despre „devenirea noastră pur românească”. „Vă reamintesc că noţiunea de a fost folosită cu precădere de către nazişti şi preluată din când în când de politicieni demagogi sau primari de tristă amintire care doreau să genereze conflicte interetnice”, a subliniat Tompa Gabor.
Acuzele la adresa regizorului nu s-au oprit aici, sindicaliştii afirmând că acesta este depăşit chiar şi din punct de vedere profesional de complexitatea unui spectacol de operă, el fiind regizor de teatru. „Una este să montezi un spectacol cu 5-10 actori şi alta să ai de-a face cu ochestră, solişti, balet, cor, o construcţie complexă care însumează peste o sută de oameni”, a comentat Dan Gâdea.
Directorul de scenă s-a declarat de-a dreptul amuzat de această „punere la punct”, făcând o trecere în revistă a marilor regizori de teatru care au făcut carieră în spectacolul de operă, de la Giorgio Strehler şi Peter Brook la românii Andrei Şerban, Liviu Ciulei şi Lucian Pintlie. „Se pare că luptătorii sindicali de la Transilvania Art sunt atât de izolaţi de fenomenele şi tendinţele care se petrec de multe decenii în arta operei din întreaga lume, încât nu au aflat că cele mai mari spectacole de operă sunt puse în scenă de importanţi regizori de teatru, şi asta pentru că opera nu este doar muzică ci şi teatru, în care desfăşurarea dramei scenice ca şi relaţiile dintre personaje sunt la fel de importante în înţelegerea operei ca şi calităţile vocale ale interpreţilor”.
Pacea de la Minister
Reprezentanţii sindicatului Transilvania Art au pus chiar sub semnul întrebării oportunitatea apariţiei premierei „Don Giovanni” despre care spun că este realizată cu bani din fondul de investiţii care ar fi putut fi folosiţi „în direcţii mult mai prioritare Operei”. Tompa Gabor, care este la rândul său şi directorul prestigiosului Teatru Maghiar din Cluj, îşi apără spectacolul spunând că şefii sindicatului dovedesc o crasă necunoaştere a legii: „Există trei capitole în ceea ce priveşte bugetul alocat instituţiilor de cultură: fondul de salarii, fondul pentru bunuri şi servicii, numit şi fond de cheltuieli materiale, şi fondul de investiţii. Nici o economie făcută la oricare din aceste fonduri nu poate fi transferată în celelalte fonduri. Acesta se numeşte în termeni tehnici şi legali „deturnare de fonduri”. Mai mult, în cazul în care nu se cheltuiesc pe producţii banii acordaţi pentru cheltuieli materiale, acestia vor fi daţi înapoi la stat şi înseamnă lipsa de activitate a instituţiei, situaţie în care nu se justifică nici măcar salariile reduse care se acordă actualmente angajaţilor.”
Între timp, greva generală pe care sindicatul a declanşat-o pe 18 octombrie a fost puţin îndulcită la intervenţia ministrului Culturii, Kelemen Hunor, care a avut o întrevedere cu sindicaliştii. Ministrul a invitat astăzi ambele tabere la discuţii. „Deocamdată suntem în grevă japoneză. Iar luni, pe 25 octombrie, vom da curs invitaţiei ministrului Culturii de a participa la minister la o discuţie, noi, sindicatul, şi directorul Trifan. Ştim că ministrul va încerca o aplanare a conflictului, dar noi nu vom renunţa. Vom cere în continuare să fie demis directorul”, a spus în încheiere preşedintele sindicatului Transilvania Art.
Nu se ştie încă ce se va alege de spectacolul „Don Giovanni”, prima „victimă” a acestei mişcării sindicale. „Ar fi păcat să nu scoatem premiera având în vedere că a beneficiat deja de o imensă publicitate. S-a scris atât de mult despre acest spectacol în presă că ni s-a făcut o întreagă campanie. „Don Giovanni” e deja celebru. Dacă sindicaliştii ar gândi ca un manager, ar fi primii care ar dori ca această premieră să iasă la public”, a spus, făcând haz de necaz, directorul Operei din Cluj.
La anul, în 2011, Tompa Gabor, cel „depăşit de complexitatea unui spectacol de operă”, este invitat să monteze la Opera Naţională din Londra.
