Incognito: Cum se aranjează examenul de taximetrie

„Cum o fi ajuns ăsta taximetrist?” De multe ori ne-am pus această întrebare când am avut de-a face cu şoferi bădărani, ţepari sau care conduceau sub orice critică. Am aflat însă că, în realitate, oricine poate fi taximetrist. Asta chiar dacă, potrivit legii, atestatul pentru practicarea acestei meserii se obţine doar în baza unui examen.
Unul dintre reporterii RL a obţinut dreptul de a fi taximetrist în doar două zile. Evident, pentru acest „privilegiu” a trebuit să plătească o mică şpagă! 

Legal, dacă vrei să fii taximetrist în Ro­mânia, există o sin­gură cale: obţinerea unui atestat profesional eliberat de Autoritatea Rutieră Română (ARR), instituţie aflată în subordinea Ministerului Transporturilor. Solicitantul trebuie să înde­­pli­nească urmă­toarele condiţii: vârsta minimă 21 de ani; permis de conducere de categoria B de minimum 2 ani şi absolvirea unui curs teoretic de 5 zile (30 de ore), în care cursantul învaţă legislaţia din domeniul taximetriei, precum şi alte noţiuni de bază legate de această meserie. După absolvirea cursului, viitorul taximetrist susţine un examen. Taxa oficială este de 220 de lei, iar dosarul  pentru examinare trebuie să cuprindă mai multe acte importante (fişa medicală care să ateste sănătatea şoferului, cazier auto eliberat de Poliţia Rutieră, aviz psihologic etc).

La prima vedere, reglementările sunt destul de stricte şi ar trebui să protejeze această meserie de „intruşi”. Realitatea este însă alta. Primul indiciu că lucrurile nu stau ca în manual este numărul mare de anunţuri de pe internet care promit angajarea ca taximetrist. Majoritatea acestora precizează că angajatorul „facilitează” totodată şi obţinerea atestatului. Am sunat la unul dintre numerele de telefon afişate. Am vorbit direct cu angajatorul care era proprietarul mai multor autoturisme cu licenţă de taxi, fiind afiliat la o importantă firmă de taximetrie din Bucureşti. Patronul ne-a spus  că în trei zile putem avea atestatul, dacă plătim 450 de lei şi suntem dispuşi să lucrăm efectiv pentru un plan de încasări de 100 de lei pe zi, sumă la care se adaugă costurile carburantului. Am stabilit o întâlnire în câteva ore, pentru a merge împreună la un centru de pregătire profesională şi şcoală de şoferi din cartierul bucureştean Militari, numită Fundaţia Academia de Transport Intern şi Internaţional (FATII). Proprietarul de taximetre i-a spus reporterului că nu are de ce să-şi facă griji în legătură cu examenul: 

Reporter: Trebuie să şi citesc ceva din carte (n.r.- Cartea taximetristului. Ghid de bună practică)?

Patron: Nu,nu. Doar atunci, înainte de examen, două ore. Oricum ia toată lumea exa­menul. Nu-ţi fă griji. Oricum se dă examen doar aşa….. Fişele le fac eu. Adeverinţă de opt clase cel puţin poţi să aduci?

R.: E cam scurt timpul.

P: Atunci, poate fac eu rost.

Împreună cu angajatorul, jurnalistul a urcat la secretariatul şcolii de şoferi. Aici discuţiile au fost conduse de proprietar, care se comporta ca unul de-al casei. 

Patron: Am şi eu un  băiat. Îl mai primiţi pentru examenul de joi?

Secretara: Încercăm. Să completeze o cerere. Permisul şi buletinul. Şi să vină cu cazierul.

P.: OK. Fişa medicală şi avizul psihologic le aduc eu.

S.: Să vină neapărat cu cazierul.

Dintre toate actele depuse la examenul de obţinere a atestatu­lui de taximetrist, numai cazierul au­to a fost obţinut legal. Celelal­te au fost aduse de angajator şi depuse la dosar. Jurnalistul i-a plă­tit acestuia 450 de lei, aşa cum ceruse, dar nu a primit fac­tură decât pentru  220 de lei. Nu avea însă nici un motiv să fie nemulţumit de acest lucru. În scurt timp ne-am dat seama că diferenţa de bani urma să compenseze bunăvoinţa examinatorilor. La doar două zile de la înscriere, jurnalistul incognito a fost chemat să susţină exame­nul de atestat la sediul firmei FATII, în prezenţa unei comisii a Auto­rităţii Rutiere Române.

„La mine răspunsurile erau încercuite”

Examenul propriu-zis s-a do­vedit a fi o glumă. Cu numai două ore înainte de a veni comisia, un lector din cadrul FATII i-a preluat pe toţi cei 20 de candidaţi şi a completat împreună cu aceştia câteva chestionare, ca model pentru ceea ce urma la examen. La sosirea comisiei ARR, viitorii taximetrişti au intrat în sala de examen împreună cu acelaşi lector. Reprezentanţii ARR au verificat buletinele şi permisele şi s-au aşezat „cuminţi„ la catedră, lăsând supravegherea pe seama lectorului. Acesta se plimba printre bănci, oferind răspunsurile corecte celor aflaţi în dificultate. Ba mai mult, o parte dintre chestionare erau marcate uşor cu pi­xul în dreptul răspunsului corect, examenul fiind tip grilă. Asta chiar dacă gradul de dificul­tate al testului era oricum extrem de scăzut, unele dintre în­tre­bări fiind repetate de două ori în cadrul aceluiaşi test. După ter­minarea examenului, pe hol, absolvenţii şcolii de taxime­trie se lăudau că au primit răs­punsurile de-a gata. „La mine erau încercuite”, recunoaşte unul dintre ei. Al doilea mai supărat: „Şi la mine, dar nu erau toate bune. Erau greşite două sau trei”.  Oricum, mai târziu, secretara de la FATI a anunţat că toţi cursanţii au promovat examenul. Viitorii taximetrişti au primit pe loc şi o adeverinţă pentru a putea practica această meserie. În aceeaşi zi, jurnalistul incognito a primit de la patronul care intermediase toată afacerea şi un taxi pentru a putea să-şi înceapă activitatea, în baza unui proces verbal scris de mână. Fără nici un fel de control medical sau psihologic, fără nici o formă de angajare şi fără să fi deschis măcar „Cartea taximetristului” reporterul a ieşit la agăţat clienţi pe străzile Bucureştiului. 

Mulţumim www.microbest.ro pentru furnizarea echipamentelor cu care s-a realizat materialul video

Imagini filmate cu camera ascunsă pot fi urmărite în această seară, începând cu ora 18, în cadrul emisiunii Focus, de la Prima TV.

ARR promite anchetă

Directorul general al Autorităţii Rutiere Române (ARR) consideră situaţia descoperită de reporterii RL ca fiind extrem de gravă. „E foarte grav ce se întâmplă. O mare parte din vină o au şi şcolile de şoferi şi centrele de formare profesională care acceptă dosare gata întocmite. Noi, cei de la ARR, nu avem de unde să ştim că dosarul nu e întocmit corect” a menţionat Meluş Florian Coman, după ce i-am relatat experienţa noastră. Acesta a recunoscut însă că reprezentantul Autorităţii Rutiere Române prezent la examen nu trebuia să-i permită lectorului din partea şcolii de şoferi să ofere răspunsuri cursanţilor. „Procedura spune în felul următor: reprezentantul şcolii de şoferi sau al centrului de formare profesională desemnat poate participa la examen, dar asta nu înseamnă că trebuie să şi intervină. Aşa ceva nu se poate”, a menţionat directorul ARR. Meluş Florian Coman a promis că va declanşa o anchetă pentru a verifica dezvăluirile României Libere. 

Cum te păcăleşte un „pirat”

Deşi în România există o singură cale legală de a practica taximetria, mult mai simplu este să ocoleşti legea. Cei care nu vor să se complice şi să obţină un atestat ies pur şi simplu la agăţat clienţi, folosindu-şi maşina personală.  Una dintre zonele cele mai frecventate de piraţi este cea de la Aeroportul Otopeni. În ciuda măsurilor restrictive luate de conducerea aeroportului în ultimii ani, taximetriştii care nu deţin autorizaţie legală acţionează în continuare nestingheriţi. Un jurnalist RL a pretins că este un turist suedez. La nici cinci minute de la începerea experimentului , chiar din holul central al aeroportului, reporterul a fost acostat de un individ care l-a întrebat, într-o engleză stricată, dacă nu vrea un taxi. Reporterul s-a interesat cât costă o cursă până la Gara de Nord. „25 de euro”, a explicat şoferul. Jurnalistul sub acoperire a acceptat preţul, iar şoferul l-a rugat să coboare spre parcarea aeroportului. „Polanski?”, întreabă „piratul” pe drumul spre parcare.

„No, from Sweden (Nu, din Suedia)”. Pe tot parcursul drumului, taximetristul de ocazie a încearcat să fie cât mai amabil cu putinţă, ba chiar s-a oferit să-l cazeze pe străin la el acasă. La un moment dat, „piratul” l-a sunat pe un prieten, pe care l-a rugat să-i aducă un exemplar din legea taximetriei, pentru că vrea să intre în legalitate. „Îmi trebuie un xerox după toată legea taximetriei. Eu am fost la Primărie, la Bragadiru, să prelungesc autorizaţia, dar e plecat funcţionarul în concediu două săptămâni. Mai ales că noua lege  permite să faci şi în Bucureşti cu autorizaţie din Ilfov”, discuta taximetrisul cu prietenul său. În mod normal această cursă nu ar fi trebuit să depăşească 50 de lei. Reporterul a mai făcut un test: a luat un taxi pirat de la Gara de Nord până la Piaţa Romană. Şi în acest caz, preţul a fost de trei ori mai mare decât al unui taxi obişnuit. În fine, un al doilea reporter, care se comporta ca un român întors după multă vreme din străinătate,  a încercat să plece cu taxiul de la Aeroportul Băneasa până la Alexandria. Un taximetrist i-a cerut iniţial 150 de euro. Altul a cerut 100 de euro, apoi a lăsat la 80 de euro. În mod real, călătoria până la Alexandria, după aparat, nu ar fi trebuit să depăşească 200 de lei.