De aproape 20 de ani, tenismenii români se chinuie să câştige turneul de la Bucureşti, fără a fi reuşit vreodată. O singură dată, în 1998, doi români au pus mâna pe cupa acordată învingătorilor, dar succesul l-am consemnat la dublu, nu la simplu, acolo unde sunt aţintite toate privirile. Indiferent de numele competiţiei, de organizator sau de premiile puse în joc, Open România a reprezentat, din 1993 şi până ieri, când am consemnat a 18-a finală a competiţiei, coşmarul tenismanilor români şi, totodată, al fanilor acestui sport din ţara noastră, care au venit an de an la arenă cu gânduri mari, dar au plecat dezamăgiţi.
Care să fie cauza? O explicaţie o oferă chiar Victor Hănescu, tenismanul de la care, în ultimii 5-6 ani, aveam cele mai mari aşteptări, dar care aproape de fiecare dată a fost eliminat din primul tur. „Este şi normal să fie aşa”, a spus Hănescu, uimind pe toată lumea înainte de a oferi şi explicaţiile necesare. „Eu vin mereu la acest turneu după meciurile din Cupa Davis, care sunt extrem de solicitante, iar ziua de odihnă oferită în plus de organizatori nu este suficientă pentru a mă reface. La fel e cazul şi cu ceilalţi români care, chiar dacă uneori reuşesc să mai treacă de un tur, sfârşesc prin a fi eliminaţi în meciul urrmător din cauza oboselii”.
Hănescu are dreptate. De ani de zile echipa noastră de Cupa Davis joacă meciuri de baraj pentru a rămâne sau a accede în Grupa Mondială, iar aceste partide sunt programate de fiecare dată în weekendul de dinaintea turneului de la Bucureşti. Iar Hănescu este unul dintre tenismanii români care au dus greul acestor partide, jucând de cele mai multe ori în toate cele trei meciuri ale întâlnirii. În plus, pe lângă încărcătura nervoasă a unui meci de Cupa Davis, la mijloc mai e vorba şi de epuizarea fizică, în competiţia naţiunilor mondiale jucându-se pe sistemul meciurilor „trei din cinci” seturi, nu „două din trei”, ca în majoritatea turneelor din circuitul ATP. Dacă mai punem la socoteală faptul că aproape de fiecare dată, la Bucureşti, a triumfat un spaniol sau un argentinian, adică un jucător care se simte foarte bine pe zgură – uneori, aproape jumătate dintre participanţi vin din Spania! – avem un oarecare răspuns la nedumerirea noastră. Dar, chiar şi aşa, noi tot mai aşteptăm ca un român să ridice trofeul!
