Se poate spune, fără teama de a greși, că Festivalul Internațional “George Enescu”, în ciuda unor sincope intervenite de-a lungul timpului, în special în perioada de dinainte de 1989, este un brand de țară. Situat printre primele festivaluri de gen din lume, Festivalul care transformă Bucureștiul la fiecare doi ani, în luna septembrie, într-o bucurie a muzicii, aduce în România cele mai mari orchestre ale lumii și cei mai valoroși soliști și instrumentiști. În paralel, pentru o marcă precum BMW, care se numără printre pricipalii susținători ai Festivalului, automobilul este mai mult decât un simplu mijloc de transport. Este o experiență percepută prin mai multe simțuri. Cântecul motoarelor performante este atât de important, încât BMW este una dintre puţinele companii care are un sound logo ca parte a identităţii. Alexandru Seremet, Corporate Communication Manager BMW România, vorbește despre asocierea artei cu plăcerea de a conduce în cadrul Festivalul Internațional “George Enescu”.
– De ce Festivalul Enescu? De ce alte evenimente de muzică cultă? Ce v-a determinat să deveniți sponsorul Festivalului Enescu?
Publicul nostru se aşteaptă să vadă modelele BMW pe circuite. În imaginea mărcii, sportivitatea este dominantă. Vrem însă să aratăm că BMW înseamnă mult mai mult decât performanţă şi de aceea căutăm asocieri care la prima vedere pot părea neaşteptate.
Tocmai prin latura sportivă, BMW este poate cea mai emoţională marcă germană de automobile. În timpul anilor ’60, s-a format sloganul nostru care este folosit şi în ziua de astăzi – „Plăcerea de a conduce”. BMW înseamnă emoţie şi asta a fost încă din anii ’70 un motiv pentru a construi asocieri cu arta. Acum proiectele culturale sunt pentru noi o tradiţie foarte specială. BMW este prezent alături de multe proiecte internaţionale importante: de la Art Basel la Tate Modern, de la PARIS PHOTO la proiecte cu London Symphony Orchestra, Bayerische Staatsoper München şi Staatsoper Unter den Linden Berlin.
Festivalul International Geroge Enescu este unul din cele mai importante evenimente culturale din România, aşa că o astfel de asociere preia o abordare coerentă la nivel internaţional şi, prin exclusivitate, ne onorează.
– Care este legătura dintre modul în care percepem muzica și modul în care ascultăm sunetele unui automobil?
Automobilul, mai ales pentru o marcă precum BMW, care vorbeşte despre plăcerea de a conduce, nu este doar un simplu mijloc de transport, este o experienţă. Şi cu cât o trăim prin mai multe simţuri, cu atât este mai profundă. De aceea sunetul este foarte important în experienţa celui de la la volan. Când pasionaţii vorbesc cu strălucire în ochi de „simfonia cilindrilor” nu este o exagerare. Simţul acesta este atât de important pentru marcă, încât BMW este una dintre puţinele companii care are un sound logo ca parte a identităţii sale.
– Viorară, violoncel sau pian? Șase cilindri aspirați, Twin-Scroll Turbo sau electromobilitate?
Personal sunt atras de notele grave ale unui violoncel. Este, poate, instrumentul meu preferat. Însă, aceasta este mereu o chestiune foarte personală. La fel este şi atunci când vorbim despre automobile – plăcerea de a conduce are multe forme. Şi, dacă este vorba de electromobilitate, şi liniştea are o simfonie proprie. Iar în cazul unui automobil electric tocmai această linişte are un farmec cu adevărat special. Eu sunt foarte fericit în pasiunea mea pentru automobile – regăsesc fascinaţie, în egală măsură şi pentru automboile de epocă acoperite de miros de benzină, dar şi pentru tehnologiile sofisticate ale viitorului. Între maşini nu mă voi plictisi niciodată, trebuie doar să ştii să descoperi frumosul din fiecare.
– George Enescu considera copilăria drept începutul zborului muzical. ”Un copil trăiește interior, magic, în lumea zânelor, a ființelor fabuloase, pentru că această lume îl smulge din banalitatea de fiecare zi”, mărturisea maestrul. Tot copilărila este, însă, și izvorul altor pasiuni. Mai târziu, pasionații de cai putere trăiesc în spatele volanului, zburând la rasul asfaltului. Iar BMW este unul dintre puținii constructori care și-au păstrat cu sfințenie simbolurile, construind și dezvoltând în jurul lor. Care este secretul?
Lucrul care mă fascinează cel mai mult la BMW este că de la început a fost o companie a transformărilor, păstrând în acelaşi timp câteva constante remarcabile de-a lungul timpului. Doar un exemplu: de-a lungul istoriei, BMW a produs, pe rând, automobile foarte scumpe şi foarte simple, cu motoare cu un cilindru şi putere de numai câţiva cai. În acelaşi timp, din 1933 grila dublă a radiatorului este un semn distinctiv care s-a regăsit constant pe fiecare model, indiferent de preţ sau putere, cu foarte puţine excepţii.
Secretul respectului pentru tradiţie şi simboluri vine poate şi pentru că, începând din 1959, suntem o afacere de familie. De acea BMW are luxul pe care puţine companii mari îl au, să nu trebuiască să urmărească profitul imediat, ci o dezvoltare stabilă pe termen lung.
– La 59 de ani de la premiera românească a capodoperei „Oedipe”, cea mai cunoscută și apreciată operă a marelui compozitor român, a deschis Festivalul, în versiune concertantă, într-un moment cu valoare de simbol, sub bagheta lui Vladimir Jurowski. Vârful de gamă BMW Seria 7 împlinește anul acesta 40 de ani, cu o ediție specială. Cum evocă Seria 7 evoluția luxului, eleganței și a dinamismului tradițional bavarez?
Cea mai specială prezenţă a noastră la eveniment va fi tocmai un BMW Seria 7 cu motor de 12 clindri. Acest model poate fi considerat simfonia noastră, iar magica cifră 12 este cea mai exclusivă şi cea mai rafinată interpretare a sa.
Anii ’70 sunt legendari pentru BMW. Este momentul în care marca urca pentru prima data în vârful companiilor auto. Poziţia a fost asumată definitiv acum 30 exact de ani, când BMW 750i era prima limuzină germane după Cel de-al Doilea Război Mondial echipată cu un motor V12, o notă supremă de excelenţă. De atunci BMW Seria 7 şi versiunea sa de top V12 au însemant tot ce are mai bun BMW să ofere.
– BMW are o verticală culturală puternică, dar tot cu patru roți, construind de 40 de ani o legătură puternică între artă și mașinile de curse, prin proiectul BMW Art Cars. De unde asocierea dintre cântecul motoarelor super-performante și, de exemplu, Sonatensatz în fa minor pentru pian?
Proiectul BMW Art Car a pornit de la ideea genială a unui colecţionar de artă care era şi pilot de curse în acelaşi timp, Hervé Poulain. El a înţeles că un automobil-operă de artă o să atragă mai multe priviri ca orice altă prezenţă pe circuit. BMW a fost primul producător care a răspuns propunerii lui. Aşa se năştea Art Car. Probabil că nu sunt mulţi care ştiu cine a fost câştigătrul cursei de 24h de la Le Mans din 1975. Dar sunt mulţi care ştiu că atunci a debutat primul Art Car, pictat de Alexander Calder. Şi nu, un BMW Art Car nu a câştigat niciodată cursa de 24h de la Le Mans, deşi de-a lungul timpului artişti Jef Koons, Roy Lichtenstein sau Andy Warhol şi-au împrumutat creativitatea maşinilor BMW pregătite pentru această cursă. Dar BMW Art Car rămâne un proiect de neegalat în istoria automobilismului.
– Mai există și alte astfel de ”derapaje”? În ce alte domenii mai încearcă BMW să creeze un dialog cu societatea, punând în prim plan diferite valori comune?
Companiile sunt parte din societate. Şi de aceea trebuie să fie implicate, să se întoarcă spre societate. Nu trebuie să fie un demers pur altruist, pentru că beneficiile de imagine sunt importante. Însă în egală măsură este un gest făcut cu respect şi apreciere pentru partenerii de consturcţie a astfel de proiecte, respectând identitatea şi liberatea lor de exprimare. Este un echilibru important care trebuie conştientizat şi respectat.
BMW are o construcţie largă de proiecte culturale. Dacă vorbim despre dialog, probabil că unul din cele mai intersante în acest moment este BMW Tate Live. Este vorba de un spaţiu experimental de perfromance art, cu transmisie live, gratuită pe internet. Este un alt fel de mod de a prezenta şi a consuma arta, un experiment pentru era digitală. Un demers care încercă să deschidă noi perspective despre relaţia noastră, a societăţii, cu arta.
