Impozitarea generalizată a pensiilor este inevitabilă. Aceasta, se poate spune, este concluzia principală care derivă din ultima revizuire a acordului cu FMI, în care s-au perfectat măsurile ce vor fi adoptate în perioada ce a mai rămas din acest an şi în care s-au conturat prognozele economice pentru anul următor, pe baza cărora va fi construit şi bugetul pe 2011. Aceasta este concluzia principală, deşi nimeni – nici de la Guvern, nici de la FMI – n-a pomenit-o! Motivul cel mai simplu este că, în timp ce din analiza datelor concrete reiese clar că în 2011 va trebui ca statul să continue a-şi reduce cheltuielile, pensiile au rămas singurul domeniu în care nu s-au făcut încă amputări. Oficial, FMI a vorbit despre nevoia îngheţării pensiilor în 2011, dar este puţin probabil că măsurile în privinţa pensiilor se vor rezuma la o îngheţare. Şi iată de ce:
Pe de o parte, decizia Curţii Constituţionale de a opri tăierea pensiilor, dar de a nu opri şi tăierea sursei de finanţare a pensiilor (adică a salariilor) a adâncit gaura nefinanţabilă din sistemul public de pensii, mărind nevoia unor măsuri de echilibrare. În plus, deficitul este accentuat de presiunea (absurdă, în actuala situaţie) din partea FMI de a determina Guvernul român să sporească partea dirijată către fondurile private de pensii din contribuţiile sociale pentru pensii, ceea ce subţiază sever disponibilul pentru plăţi ale pensiilor.
Pe de altă parte, din modul în care se derulează lucrurile, nu există nici o şansă de a se compensa din alte surse bugetare deficitul din sistemul de pensii care atârnă copleşitor în deficitul bugetar general. În condiţiile tăierilor de salarii ale bugetarilor, creşterea TVA nu va aduce mai multe încasări la buget, deoarece consumul va fi comprimat. De asemenea, nu există perspective de creştere economică. De altfel, înseşi prognozele FMI au fost revizuite în jos spre 2% scădere în economie, alte previziuni vorbind despre un declin şi mai accentuat. Parametrii în care se va înscrie bugetul la sfârşitul anului 2010 vor fi şi mai restrictivi decât apar acum. În plus, din motive pe care nu le discutăm acum şi aici, FMI porneşte în construcţia bugetului pe 2011 de la premisa nerealistă a înregistrării unei creşteri economice de 1,5-2%. Aceasta va însemna, la fel ca în 2010, nerealizarea aferentelor venituri prevăzute, ceea ce va obliga la noi amputări de cheltuieli, mai ales că noi majorări de impozite sunt aproape excluse, pe cât de fără efect sunt în aducerea de încasări bugetare.
Atâta doar că de tăiat nu mai este decât din cheltuielile pentru pensii. Având în vedere că la tăierea în sine a pensiilor nu se mai poate recurge, ţinând cont de hotărârea Curţii Constituţionale, generalizarea impozitării pensiilor devine inevitabilă. Generalizare pentru că, de fapt, pensiile sunt şi acum impozitate. Dar numai cele peste 1.000 de lei. Generalizarea unei impozitări a pensiilor va implica, cel mai probabil, introducerea unei grile progresive de impozitare, căci altfel ar însemna deplasarea poverii de ajustare, într-un mod nefericit şi nerezonabil, tocmai asupra pensiilor mici.
Generalizarea impozitării pensiilor va închide cercul ajustărilor pe care le poate întreprinde statul român. Dincolo de aceasta, statul român nu mai poate face nimic. Este prea slab pentru a prelua ajustarea ţării. Marile dezechilibre din România nu sunt cauzate, de altminteri, de către statul român şi, oricum, acesta nu dispune de capacitatea de a le lua în cârcă şi de a le rezolva. Orice încercare – cum este, de fapt, cea a FMI – de a-i impune aşa ceva nu va duce decât la falimentul, deja conturat, al acestui stat.
