În unele ţări, abaterile grave de la codul rutier te pot lăsa fără maşină sau te trimit direct la închisoare. În România, legea îi pofteşte pe vitezomani la exces: 90% scapă printr-o simplă contestaţie.
În ultimele săptămâni, pe şoselele româneşti pare că rulează un film de groază. Au devenit imagini de zi cu zi maşinile încolăcite în jurul copacilor, la viteze nebuneşti, precum şi ştirile în care un cărucior este spulberat pe trecerea de pietoni sau un tânăr beat lemn vrea să vadă câţi motociclişti poate omorî cu maşina. Recordurile de viteză surprinse de radar au căzut unul după altul: un tânăr de bani gata a rulat cu 248 km/h pe Autostrada Soarelui, făcându-l uitat pe un temerar din Buzău, care cu doar o săptămână înainte zbura printr-o localitate cu 230 km/h.
Poliţiştii de la Rutieră spun că vitezomanii au ajuns aproape imuni, pentru că legea poate fi driblată incredibil de uşor, iar amenzile sunt puse la colecţie de şoferi, în lipsa oricăror penalizări sau executări silite. În ţări precum Elveţia, Olanda, Finlanda, Canada, SUA, Australia, dar şi în cele mai puţin dezvoltate, precum Serbia sau Ucraina, depăşirea exagerată a vitezei legale este pedepsită drastic: se ajunge la confiscarea maşinii sau la închisoare fără drept de apel. În Elveţia, sistemul de amenzi care se raportează la veniturile şoferului îi face pe vitezomani să înghită în sec. Un multimilionar a spart recent recordul: amendă de 290.000 de euro pentru 176 km/h într-un Ferrari.
În România, cea mai aspră sancţiune pentru viteză este în cazul depăşirii limitei cu peste 50 km/h: amendă între 540 şi 1.200 de lei şi reţinerea permisului pentru 90 de zile.
Descurajare, zero
În practică, lucrurile stau cu totul altfel, ne-a explicat comisarul-şef Costin Tătuc, de la Poliţia Rutieră. În jur de 90% din cei cărora le sunt reţinute permisele formulează plângeri în instanţă şi contestă măsura. „Depunerea acestei plângeri suspendă orice sancţiune. Permisul le este restituit şi beneficiază de el până la soluţionarea definitivă a cauzei, care durează în medie cam un an sau chiar mai mult. Asta nu mai descurajează pe nimeni”, spune Tătuc. Mai mult, depunerea unei astfel de plângeri nu costă absolut nimic: „Doar valoarea foii de hârtie pe care faci plângerea”, explică poliţistul.
În plus, pentru un băiat de bani gata, o amendă de 1.200 de lei înseamnă mărunţiş. Nici şoferii mai săraci nu au însă vreun stres: pur şi simplu nu plătesc. „Atât timp cât există probabilitatea să nu te deranjeze nimeni dacă n-ai plătit amenda, e normal că nu ţi-e frică. Când cetăţeanul va şti că se poate trezi la uşă după o vreme cu executorul care îi ia din casă bunuri sau îi pune poprire pe venit, atunci lucrurile se vor schimba”, spune Costin Tătuc.
„Ca să impui, trebuie să ai mecanisme”
Reprezentanţii Poliţiei spun că nu este garantat că pedepsele mai aspre rezolvă problema vitezomanilor, atât timp cât nu există mecanisme stricte care să asigure punerea în practică a sancţiunilor. Într-o strategie privind circulaţia rutieră, Guvernul propunea anul trecut sancţiuni precum confiscarea maşinii sau ridicarea amenzilor direct din contul şoferului. „Cum să-i confişti omului autovehiculul, când Curtea Constituţională a României tocmai a declarat neconstituţională confiscarea căruţelor? Ca să poţi impune asemenea măsuri, trebuie să ai şi mecanismele de aplicare”, râde amar comisarul-şef Tătuc.
Ce ne-ar trebui
„Ne-am dori cu toţii să avem drumuri ca în Elveţia sau Germania şi spiritul civic al cetăţeanului vestic, dar avem spiritul civic al şoferului român”, spune Costin Tătuc. Eventualele sancţiuni dure ar trebui dublate şi de o civilizare a şoferilor, consideră Poliţia Rutieră:
o educaţie mult mai solidă la şcoala de şoferi, în spiritul conducerii defensive, inclusiv o instruire atentă pentru conducerea cu viteză a maşinii în afara oraşului;
înlocuirea testelor psihologice, care sunt aceleaşi de aproape 30 de ani, cu unele care pot descoperi înclinaţiile spre comportamentul rutier agresiv;
schimbarea atitudinii civice. Un sondaj de opinie arată că peste 50% din şoferi au fost victime ale unor abuzuri în trafic, dar tot peste 50% au comis la rândul lor exact aceleaşi fapte.
