Cea de-a doua ediţie a Festivalului de Film Istoric, care se desfăşoară între 6 şi 15 august în vechiul burg medieval Rosenau sau Râşnov, a început în forţă. Panglica a fost tăiată de filmul-omnibus „Amintiri din Epoca de Aur” şi a continuat cu pelicule dedicate celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Festivalul a început vineri, în Cetatea Râşnovului, o fortificaţie medievală despre care se presupune că ar fi fost ridicată în secolul XIII, în perioada în care Ţara Bârsei era stăpânită de către cavalerii teutoni. În ton cu „locaţia”, evenimentul a fost deschis de un concert de muzică medievală. Trupa de muzicanţi „Cimpoierii din Transilvania” a coborât dintre zidurile fortificate în Grădina Cetăţii, numită şi Cetatea de Jos, unde şi-a purtat spectatorii prin toată lumea muzicală medievală, din înverzita Irlandă, unde glasurile cimpoaielor cântau vesel, până în Spania Inchiziţiei, unde cimpoiul îi plângea cu jale pe cei arşi pe rug. Tineri circari din Curtea Comedianţilor s-au jucat apoi cu focul la propriu, interpretând în întunericul ce se lăsase dansuri stranii şi periculoase în care aveau ca „partenere” flăcări autentice, asemeni artiştilor ambulanţi ce invitau pe vremuri oamenii de prin târguri la „comedii”.
Al doilea război mondial şi Regina Maria, printre temele festivalului
Odată deschis cu danţuri şi cu muzichie, festivalul putea începe. Înainte de a se dedica cu totul celor trei teme ale ediţiei din acest an, Cel de-al doilea război mondial, Regina Maria şi 100 de ani de la începerea relaţiilor diplomatice româno-luxemburgheze, organizatorii au făcut un popas prin istoria noastră recentă, în comunism, adică în perioada ce a urmat în istoria ţării noastre imediat după încheierea războiului şi după abolirea monarhiei.
În ciuda ameninţărilor constante ale meteorologilor, până acum ploaia s-a dovedit a fi cinefilă. În prima noapte, vijelia a început cu precizie aproape matematică imediat după ce filmul „Amintiri din Epoca de Aur”, proiectat în Cetatea Râşnovului, s-a încheiat, de parcă genericul de final al peliculei ar fi băgat instantaneu în priză ploaia. Cele 6 scurtmetraje adunate sub genericul „Amintiri din Epoca de Aur”, regizate de Cristian Mungiu, Răzvan Mărculescu, Hanno Hofer, Constantin Popescu Jr. şi Ioana Uricaru, au făcut deliciul publicului adunat în număr foarte mare în Cetate. Chiar dacă proiecţia s-a încheiat cu mult după miezul nopţii, spectatorii au rămas să vadă scenele de râsu’-plânsu’ ale scurtmetrajelor bazate pe legende din Epocă. Au aflat astfel cum de a ajuns Ceaşcă să aibă într-o fotografie publicată pe prima pagină în Scânteia o căciulă pe cap şi una în mână, cum făceau activiştii inspecţii în teritoriu înaintea trecerii coloanei oficiale a Tovarăşului, cum de în comunism ajunsese să se comercializeze până şi aerul, cum se putea tăia un porc într-un apartament de bloc şi cum putea fi fentată raţia la ouă dacă erai o femeie şmecheră şi puneai gheara pe un şofer la Avicola. „Văd că toată lumea râde, dar nimeni nu sesizează tragismul situaţiei de atunci. Mie îmi vine mai degrabă să plâng retrăind acele momente”, comenta un spectator. Este adevărat că „Amintiri din Epoca de Aur” are mult umor. Dar acesta este umorul omului care povesteşte cum a scăpat de la înec. Până la urmă contează faptul că i-am supravieţuit lui Ceauşescu şi asta nu e puţin lucru, pare a spune pelicula.
Film de propagandă comunistă, intrat la apă
Cea de-a doua zi a festivalului l-a avut ca invitat de onoare pe actorul Ion Caramitru, care a făcut un preambul cât se poate de amuzant la filmul „Porţile albastre ale oraşului”, în regia lui Mircea Mureşan. „Filmul se voia clar a fi unul de propagandă comunistă. Era vorba despre ziua de 23 august şi de întoarcerea armelor împotriva nemţilor, care ne fuseseră până atunci aliaţi”, şi-a început Caramitru explicaţiile către publicul, în mare parte tânăr, adunat sâmbătă după-amiază în micul şi cochetul cinematograf din Râşnov. „Scenariul era scris însă de Marin Preda, care a ştiut să dribleze cu delicateţe, pe cât se putea, propaganda. Filmul se difuza la televiziune cu regularitate în ziua de 23 august. Distribuţia era foarte numeroasă, din ea făceau parte mulţi actori tineri pe atunci care au devenit apoi nume grele. Soarta aproape amuzantă a acestui film a fost însă aceea că se micşora de la an la an. Când a fugit Dan Nuţu din ţară, toate scenele cu el au fost tăiate la montaj. Cum distribuţia era stufoasă, nu s-a simţit mare lucru la început. Numai că după Dan Nuţu au mai plecat vreo doi-trei. Şi tot aşa, din an în an, «Porţile albastre ale oraşului», dintr-un film de o oră şi jumătate, ajunsese de vreo oră, până ce, speriat că nu mai rămâne nimic din filmul lui, Mircea Mureşan, căruia nu-i ceruse nimeni aprobarea să taie la montaj acele secvenţe (tăierile erau operate de cenzura de partid, nu de artişti), a insistat să nu mai fie difuzat. După Revoluţia din 1989, scenele au fost lipite la loc, aşa că acum puteţi să le vedeţi şi dumneavoastră”, a mai spus Ion Caramitru, a cărui poveste a fost primită cu aplauze.
Dan Nuţu: „Ce făceam eu în filmul ăla? Muream cumva?”
Înaintea difuzării filmului, a fost proiectat un interviu cu actorul Dan Nuţu, luat special pentru acest eveniment. „Despre ce film vorbim? Despre «Porţile albastre ale oraşului»? Nu-mi amintesc. Când a apărut? În ‘74 spuneţi. Nu, chiar nu-mi aduc aminte. Ce făceam eu în filmul ăla? Muream cumva? Să nu credeţi că mă prostesc, dar am lucrat la atât de multe filme în perioada aceea încât nu mi le pot aminti pe toate.”
Mărturisirea şocantă a lui Dan Nuţu dovedeşte că filmele de propagandă comunistă nu numai că au devenit din lungmetraje mediumetraje, ci şi că unora dintre ele li s-a dat „delete” cu totul până şi din mintea celor care au participat la crearea lor. Până la urmă, istoria are umor.
