Istoricii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR), condus de Marius Oprea, analizează o nouă ipoteză legată de locul în care autorităţile comuniste au îngropat rămăşiţele pământeşti ale artizanului Unirii Transilvaniei cu România, Iuliu Maniu. El a murit în 1953 în temniţa comunistă de la Sighet.
Potrivit arheologului clujean Gheorghe Petrov, angajat al Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj şi voluntar la CICCR, există informaţii potrivit cărora osemintele lui Iuliu Maniu sunt îngropate pe teritoriul comunei Giuleşti din judeţul Maramureş. Mai exact, într-un loc aflat pe malul râului Mara, în localitatea Berbeşti.
Până acum, istoricii mergeau pe ipoteza că o mare parte dintre deţinuţii politici morţi în închisoarea de la Sighet au fost îngropaţi în Cimitirul Săracilor, un loc aflat la marginea oraşului, la ieşirea înspre Satu Mare, aproape de confluenţa râurilor Iza şi Tisa. Undeva în cuprinsul acestui cimitir se presupunea că a fost înhumat şi trupul neînsufleţit al lui Iuliu Maniu, în cursul nopţii dintre 5 şi 6 februarie 1953. Însă au apărut noi informaţii care au dus la conturarea unei noi ipoteze de lucru.
Mărturia unui fost deţinut
Arheologul Gheorghe Petrov relatează cum s-a ajuns la această ipoteză. „În cursul lunii decembrie 2006, în legătură cu locul unde a fost înmormântat Iuliu Maniu a apărut o nouă informaţie provenită de la un anume Stan Gheorghe, domiciliat în localitatea Vadu Izei din apropierea municipiului Sighet. Informaţiile deţinute de această persoană provin, după spusele sale, de la tatăl său, actualmente decedat, care în anul 1953 era deţinut la Sighet. După eliberarea acestuia din penitenciar, cândva, prin deceniul şapte din secolul trecut, el îi povestise fiului său că împreună cu alţi doi deţinuţi (astăzi decedaţi) şi sub supravegherea unui gardian de la închisoare au transportat cadavrul lui Iuliu Maniu în afara oraşului Sighet, unde l-au îngropat pe malul unei ape; la câtva timp după producerea acestui fapt, aceleaşi persoane ar mai fi dus şi îngropat în acelaşi loc, pe un amplasament apropiat, alţi doi deţinuţi politici morţi în aceeaşi închisoare. Acest loc i-a fost arătat de către părinte, în timpul vieţii, fiului său, Stan Gheorghe”, mai arată Gheorghe Petrov.
Istoricii Marius Oprea şi Gheorghe Petrov au încercat, încă din anul 2007, să caute acolo rămăşiţele lui Iuliu Maniu. Cercetările lor nu au putut fi finalizate, din cauza faptului că atunci aveau loc în zonă lucrările de consolidare a podului de peste râul Mara. „Concomitent cu lucrările de la pod, pe ambele maluri ale râului, pe o distanţă de circa 60 de metri în amonte de la pod, se executau atunci lucrări de consolidare, care au necesitat lărgirea albiei prin excavarea malurilor degradate şi întărirea acestora cu lucrări speciale din beton”, explică Gheorghe Petrov motivele pentru care săpăturile arheologilor nu au dat nici un fel de rezultat. Istoricul clujean este conştient că ipoteza ar putea fi desfiinţată. „Nefiind de competenţa noastră să punem la îndoială buna- credinţă şi sinceritatea persoanei care ne-a oferit informaţia, totuşi, după trecerea unei perioade de timp atât de îndelungate în condiţiile modificării şi remodelării parţiale a reliefului şi vegetaţiei din zonă, nu putem să nu avem anumite rezerve asupra memoriei acestei persoane, care ar putea să greşească cel puţin în privinţa perceperii anumitor detalii actuale din teren”, afirmă Petrov. La căutarea rămăşiţelor lui Iuliu Maniu a participat şi procurorul militar Viorel Siserman, de la Parchetul Militar din Cluj. El a încercat să obţină mai multe informaţii chiar de la foştii gardieni ai Penitenciarului Sighet, fără succes însă.
Ipoteză privită cu rezerve
Ipoteza formulată de Gheorghe Petrov este privită cu mult scepticism de reprezentanţii Memorialului de la Sighet. „Există multe legende în legătură cu ceea ce s-a întâmplat la Sighet, iar multe dintre ele au fost puse în circulaţie chiar de fostul securist al penitenciarului, un anume Satmari”, spune scriitoarea Ana Blandiana. La rândul său, istoricul Romulus Rusan spune: „Până în 1953 deţinuţii politici nu erau înmormântaţi în Cimitirul Săracilor. Ciolpan (n.r. – Vasile Ciolpan, comandantul Penitenciarului Sighet) îi înmormânta pe ascuns în diferite cimitire din zonă, apoi punea să fie aruncate brazde de pământ deasupra mormintelor, ca să nu mai poată fi identificate. De abia din 1953 au început să fie înmormânataţi deţinuţii politici în Cimitirul Săracilor”, a spus istoricul Romulus Rusan. Iuliu Maniu a murit chiar în acel an.
Cândva prin deceniul şapte din secolul trecut, el îi povestise fiului său că împreună cu alţi doi deţinuţi şi sub supravegherea unui gardian de la închisoare au transportat cadavrul lui Iuliu Maniu în afara oraşului Sighet, unde l-au îngropat pe malul unei ape.