Pentru a evita distrugerea planetei în urma coliziunii cu un asteroid, cea mai bună armă este folosirea armelor nucleare în vederea devierii traiectoriei acestuia, spun oamenii de ştiinţă. De altfel, prevenirea unui impact dezastruos asupra vieţii pe Terra prin ciocnirea cu un asteroid a fost tema centrală a reuniunii semianuale a Asociaţiei Americane de Astronomie de la sfârşitul aceastei luni. În cadrul conferinţei, fizicianul american David Dearborn de la Laboratorul de Cercetări Lawrence Livermore din California a adus o serie de argumente propunerii de folosire a armelor nucleare în special în cazul asteroizilor de dimensiuni mari şi care se deplasează cu o viteză foarte mare înspre pământ, lăsând puţin timp pentru avertizare şi intervenţie.
Dearborn afirmă că puterea imensă a unei explozii nucleare este cea mai bună soluţie pentru distrugerea asteroizilor, o soluţie care implică, pe lângă costurile reduse, o eficienţă mai mare, comparativ cu alternativa folosirii combustibilului chimic sau a razelor solare. Specialiştii susţin că declanşarea în spaţiu a unei explozii nucleare este mult mai ieftină în ce priveşte cantitatea de energie consumată, în vreme ce o explozie nenucleară necesită mai multe lansări pentru atingerea aceleiaşi ţinte.
De asemenea, opţiunea nucleară poate fi folosită într-un interval scurt de timp. De pildă, o detonare efectuată cu 15 zile înainte de un impact previzibil ar putea întârzia sau devia traseul unui asteroid cu un diametru de aproximativ 270 de metri (aceasta este dimensiunea asteroidului Apophis, care are una din 250.000 de şanse de a lovi Pământul în 2036). Pe de altă parte, folosirea unui laser de la Laboratorul Lawrence Livermore ar avea nevoie de 6.000 de ani pentru a-şi face pe deplin efectul, adică pentru a devia suficient de sigur traseul unui asteroid cu o asemenea dimensiune. În ce priveşte pericolul radiaţiilor emise în timpul unei explozii nucleare, Dearborn explică faptul că o astfel de explozie s-ar produce la o distanţă de milioane de kilometri în spaţiu, unde există de altfel un mediu intens radioactiv.
Potrivit simulărilor de laborator, o detonare nucleară afectează în mod diferit suprafaţa unui asteroid. Cea mai bună strategie este, conform experţilor, detonarea unei bombe nucleare, în cazul în care asteroidul are dimensiuni mai mari şi se află foarte aproape de Terra, chiar dacă există riscul ca anumite fragmente din asteroid să lovească planeta noastră. Totuşi, specialiştii au o necunoscută în această ecuaţie: compoziţia asteroidului. De aceea, Dearborn sugerează că, înainte de a pregăti o strategie de apărare împotriva unei posibile coliziuni, este necesară efectuarea unor misiuni speciale prin trimiterea unui echipaj în spaţiu pentru a studia mai bine asteroidul.
Cu toate acestea, planurile oamenilor de ştiintă se lovesc de tratatele internaţionale vizând interzicerea folosirii armelor nucleare şi este puţin probabil ca o astfel de strategie să fie folosită în viitorul apropiat. Din fericire însă, specialiştii nu se aşteaptă ca Terra să fie „vizitată” de un asteroid prea curând. Până în prezent, Agenţia Spaţială Americană a identificat aproape 90% dintre obiectele din spaţiu aflate în apropierea Terrei şi care ar putea provoca o extincţie a vieţii pe pământ (sunt vizate obiectele care au dimensiuni mai mari, cu o suprafaţă de minimum 10 kilometri). Pe de altă parte, obiectele de dimensiuni mai mici sunt foarte greu de ţinut sub observaţie, iar cel mai mic asteroid detectat de experţi, cunoscut sub denumitea de „1991 BA” are un diametru de doar 6 metri.
„În câţiva ani vom fi în măsură să spunem că nu există în spaţiu un pericol care să provoace o catastrofă globală” – a declarat David Morrison, directorul Institutului de Stiinţe Lunare din cadrul NASA. El a aduăgat însă că, din păcate, în spaţiu există aproape un milion de obiecte capabile să distrugă un oraş întreg în urma unei coliziuni cu Terra. Şi acest lucru este un pericol mai mic care este greu de evitat, pentru că, în ciuda tehnologiei avansate de care dispune omenirea la ora actuală, „oricând putem să fim loviţi pe neaşteptate de un asteroid de foarte mici dimensiuni, a cărui orbită nu poate fi identificată din timp pentru a i se devia traseul dintr-un punct astronomic sau altul”.
Specialiştii estimează că zece milioane de asteroizi stâncoşi şi comete formate din gheaţă şi praf se rotesc în spaţiul indepărtat şi, din când în când, traiectoriile lor se intersectează în mod inevitabil cu cea a planetei noastre. În urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani, un asteroid cu un diametru de nouă kilometri s-a prăbuşit în Golful Mexic, eliberând de mii de ori mai multă energie decât toate armele nucleare din lume la un loc. Atunci, trei sferturi dintre toate formele de viaţă, inclusiv dinozaurii, au dispărut. În urmă cu exact 102 ani, pe 30 iunie 1908, un obiect de dimensiunile unei clădiri cu 15 etaje a căzut într-o regiune îndepartată a Siberiei, Tunguska. Obiectul – un asteroid sau o cometă mică – a explodat cu câţiva kilometri înaintea impactului, pârjolind şi doborând copacii pe o suprafaţă de 2.071 kilometri pătraţi.