Poveştile cu prinţi şi prinţese redevin un „must” pentru începutul verii cinematografice. Dar nu toate merită atenţia publicului. „Prinţul Persiei” nu excelează la multe capitole, dar este un film vizionabil… o singură dată!
Dacă „Robin Hood” a redeschis moda arcului cu săgeţi, care de altfel se mai strecoară şi pe aici sub forma unei arbalete, mai violente, „Prinţul Persiei” cu siguranţă va scoate din nou la iveală un instrument de măsurare a timpului dintre cele mai romantice şi înspăimântătoare în acelaşi timp: clepsidra. Ecranizarea unui joc video presupune din start un public de toate vârstele, desigur cu anumite preferinţe pentru aventurile din vremuri îndepărtate, unde cam ca în toate poveştile, există un rege care are deja doi fii, dar mai înfiază şi un orfan, pe care-l socoteşte, pe bună dreptate, atât de curajos, încât merită să intre în familia domnitoare. Prezentarea întregii istorii pe un ecran enorm de IMAX, în 2D (aţi citit bine!), este o încântare chiar net preferabilă, pentru cei care încă nu s-au obişnuit cu mult prea comentatul 3D, cu oche- lari. Arma puştiului salvat de sărăcie şi dispus să facă dreptate unui alt copil năpăstuit, este un măr. Originală idee şi care îmi aminteşte de seara tulburătoare de la Cinema Studio, când marea actriţă Isabelle Huppert a venit pe scenă să-şi prezinte un film, în care a jucat în Africa, şi a fost însoţită de Excelenţa Sa Ambasadorul Franţei la Bucureşti, dar şi de regizorul şi profesorul foarte emoţionat, Laurenţiu Damian. Acesta din urmă i-a dăruit divei un măr verde, simbol al desăvârşirii.
În „Prinţul Persiei” anii trec şi se pregăteşte cucerirea unei cetăţi, deşi existaseră avertismente către cuceritori că nu e bine s-o facă, dar motivul „invaziei” este similar cu cel al intrării americanilor în Irak: se zvonise că locuitorii Persiei au arme secrete (cam pueril!). În Alamut există şi o foarte frumoasă prinţesă sau cel puţin aşa ar fi trebuit să fie. Cei doi, cât se poate de banal, mai întâi se urăsc şi apoi se iubesc, şi sunt interpretaţi de doi actori la modă: Jake Gyllenhaal şi Gemma Arterton. Jake, cowboyul gay din „Brokeback Mountain”/„O iubire secretă”, a devenit acum un fel de Errol Flynn, nu chiar un Robin Hood, la care a sperat şi visat, ci un aventurier, cu suflet curat. Primul lucru pe care-l vor observa cei care l-au mai văzut pe actor şi în alte filme sunt pacheţelele de muşchi. Nu, nu-s realizaţi pe calculator, ci construiţi cu grijă pentru acest film. Din păcate nu sunt chiar convingători, pentru că ne obişnuisem cu un alt tip de Jake (ca şi cu Matt Damon, până la „Invictus”). În copilărie, fusese şi el fascinat de versiunea originală a „Prinţului Persiei”, în variantă interactivă, de care s-a reapucat în timpul filmărilor, în ideea de a ajuta puţin la tipul de mişcări ce urmau să fie pregătite pentru ecran. Personajul Dastan este unul deloc sedentar, prin urmare Jake chiar a fost încântat să-şi facă singur cascadoriile (cel puţin aşa declară, deşi pe genericul final apar nişte dubluri…). El a luat lecţii de la gimnaşti şi acrobaţi, ca mai apoi, de scenele de luptă să se ocupe şi un coregraf. Ar fi dorit (ca şi noi, de altfel) ceva mai mult umor, dar n-a fost să fie. Pelicula s-a turnat (ca mai toate în ultima vreme) în deşertul marocan, ceea ce a presupus o hidratare pe măsură. Printre personajele negative se numără şi cel interpretat de Sir Ben Kingsley, care este fratele regelui. Mai diabolic ca niciodată, se pretează la un rol uşor ridicol, dar, vorba lui Colin Firth, „decât să stai degeaba, mai bine accepţi orice”. Probabil că nici nu s-a îndurat să-l refuze pe Mike Newell, britanicul devenit un realizator cult după „Patru nunţi şi o înmormântare” şi nici Studiourile Disney sau pe unul dintre cei mai mari producători de succes: Jerry Brukheimer. Prezenţa feminină, Tamina (Gemma Arterton), se vrea una răpitoare, actriţa chiar făcând nişte declaraţii că a fost nemulţumită că i-au schimbat chipul pentru a-l face mai pe gustul publicului. Realitatea e că nu ţi se taie respiraţia când o vezi, aşa cum ar trebui, iar jocul este cât se poate de oarecare. În plus influenţa filmelor asiatice, cu scenele de luptă corp la corp între un el şi o ea, sunt cam stranii când sunt folosiţi actori occidentali. Marea găselniţă rămâne nisipul!
PRINŢUL PERSIEI: NISIPURILE TIMPULUI
Aventuri, SUA, 2010, 1h 56min.
PRINCE OF PERSIA: THE SANDS OF TIME
Regia: Mike Newell. Cu: Jake Gyllenhaal, Gemma Arterton, Ben Kingsley, Alfred Molina, Toby Kebbell. Distribuit de Forum Film România
