Întoarcerea la origini!

În 1956, anul în care avea loc prima ediţie a Eurovision-ului, organizatorii nu şi-au pus problema limbii în care vor fi interpretate cântecele din competiţie. Asta poate şi pentru că nu erau extrem de mulţi participanţi la acea vreme. Până în 1966, fiecare concurent era liber să cânte în limba care-l avantaja… şi de regulă era cea maternă. În momentul în care mai multe ţări au început să propună piese în engleză sau franceză, organizatorii s-au gândit serios la a face o regulă din importantă din interpretarea în limba ţării reprezentate. Decizia finală a fost luată abia după ce în 1965 Suedia a prezentat o melodie în engleză, care nu a câştigat concursul, dar a fost foarte apreciată de public. „Cenzura” a durat până în 1973, când regula a fost ştearsă din regulamentul oficial al competiţiei, lucru care a permis formaţiei ABBA să câştige Eurovision-ul din 1974 cu melodia „Waterloo”. Un an mai târziu, Olanda ieşea pe locul întâi cu o melodie în limba engleză, iar în 1976 Marea Britanie ieşea învingătoare. Iritate, unele ţări participante au propus reintroducerea „cenzurii”, lucru care s-a şi întâmplat, dar asta numai cu patru luni înainte de competiţia oficială, când Germania şi Belgia îşi desemnaseră deja melodiile participante, ambele fiind în engleză. Reguala a fost păstrată până în 1999, când a fost desfiinţată definitiv. Cu toate acestea în ultimii ani s-a înregistrat o creştere semnificativă a cântecelor în limbile oficiale ale ţărilor participante, anul acesta ajungându-se la 12, ceea ce înseamnă a proape o treime din totalul pieselor propune.

După ce am ascultat toate cântecele intrate în acest an în competiţie pot spune că majoritatea au un sound care aminteşte de melodii „oldies but goldies”. Aş putea spune că melodiile din acest an chiar ne poartă în anii ’70 – ’80, consideraţi anii de glorie ai Eurovision-ului, ani în care mulţi dintre câştigători au devenit nume mari pe scena internaţională a muzicii. În 1974, când participau la Eurovision cu piesa „Waterloo” (vizionaţi clipul aici – http://sp2.ro/abba1974), ABBA era o formaţie considerată „locală”, abia lansată în ţara lor de origine, Suedia. Câştigarea concursului Eurovision i-a propulsat direct pe prima poziţie a topurilor muzicale din întreaga Europă. De aici şi până la un succes mondial a mai fost doar un mic pas. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Celine Dion, cântăreaţa care a reprezentat Elveţia cu piesa „Ne partez pas sans moi” (vizionaţi clipul aici – http://sp2.ro/celinedion), devenită ulterior hit. Dion a ieşit pe locul întâi, începându-şi astfel cariera internaţională. Nu pot să trec mai departe fără a o adăuga pe listă şi pe grecoaica Vicky Leandros, care îi cucerea pe europeni cu melodia „Apres toi” (vizionaţi clipul aici – http://sp2.ro/vleandros) la numai 23 de ani, în 1972, reprezentând – nu cum vă aşteptaţi Grecia, ci Luxemburgul.

România participă la Eurovision din 1994, când Dan Bittman a interpretat melodia „Dincolo de nori”, aceasta clasân-du-se, din păcate, pe locul 21 (dintr-un total de 25 de participanţi). După o pauză de patru ani, ţara noastră revenea la concursul european cu o piesă bună – „Eu cred” – a Mălinei Olinescu, însă, foarte emoţionată, artista nu a avut cea mai bună prestaţie şi a ajuns pe locul 22. În 2000 a urmat trupa Taxi, care a ocupat un loc ceva mai bun, dar tot spre sfârşitul clasamentului – locul 17. Abia în 2002, Monica Anghel şi Marcel Pavel ocupau un onorabil loc 10 cu piesa „Tell Me Why”, lucru care a permis, anul următor, ca ţara noastră să nu mai treacă printr-o preselecţie (cum se făcea la acea vreme). În 2003, Nicola, cu al ei hit „Don’t Break My Heart”, ridică sala în picioare şi câştigă locul nouă. În următorul an, Sanda Ladoşi ne duce din nou la coada clasamentului. De vină se pare că a fost look-ul mult prea provocator.

Cea mai bună poziţie a României a venit în 2005, un totuşi greu pentru noi. Atunci s-a introdus sistemul cu două semifinale. Astfel, concurenţii clasaţi pe primele 10 locuri în 2004 plus grupul „The Big Four” – Franţa, Germania, Marea Britanie şi Spania (principalii cotizanţi la fondurile pentru realizarea competiţiei, care sunt scutiţi de etape intermediare pe principiul „cine-mparte, parte-şi face”) mer­geau direct în finală. Restul participanţilor erau nevoiţi să treacă printr-o semifinală, din care numai 10 melodii mergeau mai departe. Însă Luminiţa Anghel şi băieţii trupei Sistem au trecut de acest „hop”, ajungând ca aproape de sfârşitul finalei să se detaşeze ca punctaj, alături de Grecia şi Malta, de restul competitorilor.

„Eu cred că am avut o piesă bună, cu un show pe măsură şi cu o voce care a completat pachetul. Am reuşit să transmitem mai mult decât am crezut că era posibil”, ne povestea anul trecut, în cadrul unei discuţii, Luminiţa Anghel. La finalul ediţiei au avut un binemeritat loc trei, cel mai bun ocupat de ţara noastră în cadrul Eurovision. După finală au fost publicate şi rezultatele semifinalei. România terminase această etapă a concursului pe primul loc. Anul următor, Mihai Trăistariu a vrut să menţină România în top şi a reusit, clasându-se pe locul patru în cadrul concursului desfăşurat la Atena. Însă ultimele două participări ale noastre nu au fost încununate de prea mult succes, în 2007 trupa Todomondo ocupând poziţia 13, iar în 2008 Nico şi Vlad Miriţă, locul 20. Anul trecut, Elena Gheorghe a obţinut locul 19, ceea ce înseamnă că anul acesta trebuie să trecem prin focul unei
semifinale. Dar, probabil, „focul” 
Paulei Seling şi al lui Ovi va învinge 
şi ne vom vedea în finală… cu un loc 
bun, la sfârşit.

Cele mai bune locuri ale României 
la Eurovision

2005 – Locul 3

Luminiţa Anghel şi Sistem (foto 2)
„Tell me why”
Vizionaţi clipul: http://sp2.ro/anghelclip

2006 – Locul 4

Mihai Trăistariu (foto 3)
„Tornero”
Vizionaţi clipul: http://sp2.ro/traistariu

2003 – Locul 9

Nicola (foto 4)
„Don’t break my heart”
Vizionaţi clipul: http://sp2.ro/nicolaclip